La începutul anilor '80, echipa-fanion a oraşului era (încă) Şoimii. Aceasta a retrogradat însă, în vara lui 1986, în "C". În acelaşi anm Interul promova în eşalonul secund. A fost momentul în care "bleu-albaştrii" s-au mutat pe arena din Parcul Sub Arini şi în care a început construirea unei echipe puternice care, la numai 2 ani distanţă, a făcut saltul în Divizia A.

O istorie de nici două decenii a unui club de fotbal e atât de bogată în momente memorabile că, pentru a vi le împărtăşi pe toate, este nevoie de zile întregi, de zeci de pagini, sute de poze, mii de rânduri scrise. Săptămânalul Tribuna Sporturilor vă dezvăluie, începând de săptămâna aceasta, istoria promovării Interului în Divizia A, vechea denumirea a Ligii I, petrecută în vara anului 1988. Vreme de 18 săptămâni veţi putea citi, în paginile noastre, cum s-a format această echipă, probabil cea mai frumoasă din istoria fotbalistică a oraşului de pe Cibin, momentele cheie ale anului în care s-a promovat, dar şi interviuri cu cei care au contribuit, fie ei conducători, antrenori, jucători sau apropiaţi ai echipei, la obţinerea acestei mari performanţe. Nu vor lipsi reacţii din presa vremii şi imagini rare care surprind trăirile tuturor celor implicaţi în "fenomenul Inter" de la finalul anilor '80, perioada la care vom face referire atâtea săptămâni de-acum încolo.

Primul episod al dosarului "FC Inter - istoria unei promovări" îi este dedicat modului în care a fost alcătuită la Sibiu echipe care avea să reuşească promovarea, la finalul sezonului 1987/1988, în dauna unor formaţii mai titrate, Pandurii Tg. Jiu şi Jiul Petroşani.

Anul 1982, vara, echipa din cartierul Terezian devenea FC Independenţa, preluând numele intreprinderii care contribuia la finanţarea ei. Noua echipă era în Divizia C. Trei ani mai târziu, FC Independenţa devenea AS Inter Sibiu. În noua denumire a clubului, "Inter" venea de la INdependenţa şi TERezian, deşi încă mai sunt unii care susţin că numele ar proveni şi de la celebrul Internazionale Milano. În vara lui '86, o nouă modificare, de data aceasta nu atât de semnificativă, era operată în denumirea clubului, care devenea FC Inter Sibiu. Momentul corespundea cu promovarea echipei în Divizia B, dar şi cu retrogradarea echipei-fanion a oraşului de până acum, Şoimii, în "C". Tot atunci, "şoimii" plecau de pe "Municipal" pentru a le face loc interiştilor.

Printre cei mai vechi componenţi ai lotului lui FC Inter din acea perioadă se numărau Sandu Boar, Dănuţ Iştvan şi Costică Cozma. Aceştia contribuiau substanţial la promovarea din "C" în "B" a "bleu-albaştrilor" şi aveau să fie oameni de bază ai echipei şi în eşalonul secund. Alţi câţiva, printre care se numără Luci Tenghea, au făcut parte din lotul folosit în sezonul '85/'86, dar au plecat pe parcurs la alte formaţii.

În vara lui '86, pentru primul sezon de "B", echipa a primit întăriri serioase. În lot au fost cooptaţi mai mulţi jucători de la Şoimii, formaţia care se mutase pe terenul de la IPAS. Adrian Văsîi, Emil Bîrsan şi Dan Mărginean sunt 3 dintre aceştia. În plus, au fost aduşi Mihai Zamfir, de la FC Argeş, Ilie Cristian (Tîrgovişte) sau Gică Şoarece (FCM Braşov).

În iarnă, la echipă a venit Marian Bondrea ca antrenor principal. Bondrea avea să facă pereche excelentă cu Viorel Hizo al nostru. Echipa a reuşit să se menţină în Divizia B, iar în vara lui '87 a început construcţia unui lot cu care s-a atacat promovarea. De la Victoria Bucureşti a fost adus portarul Vasile Marcel. Radu Chiriac, rezerva acestuia meci de meci, a venit de la Gloria Buzău. Lucian Ciobanu, de la Dinamo, Mihăiţă Stănescu (Universitatea Craiova), Mitică Bolborea, Cezărică Zamfir (ambii de la Progresul Bucureşti), Lucian Cotora (Textila Cisnădie), precum şi Vasilică Armenean - revenit după împrumutul la Carpaţi Mîrşa - au fost aduşi în vară, iar la jumătatea sezonului echipa a mai fost întărită cu Marin Radu II, campion european cu Steaua, dar şi Viorel Jurcă, de la FC Argeş. Alţii părăseau "corabia", Marius Predatu, Marius Marin şi Luci Tenghea pentru a ajunge la Gaz Metan, iar Ionel Neculce şi Vasile Ion alegeau calea Bucureştiului, urmând să joace pentru Progresul, respectiv Mecanică Fină.

În numărul următor veţi putea citi un amplu interviu cu preşedintele clubului din acea perioadă, cel care are merite deosebite în atingerea acestei performanţe, Mihai Găldean.