Continental
Tribuna
Un război cum n-a fost altul pe la noi
N. I. DOBRA
1040 vizualizari

Ca să înţelegeţi mai bine faptele şi întâmplările, am s-o iau mai de departe cu povestea. În Ţara Românească a domnit, în perioada 1512-1521, Neagoe Basarab, căsătorit cu Miliţa-Despina. El era fiul "din păcate domneşti" al lui Basarab cel Tânăr (Tepeluş) şi al Neagăi Craioveasca, soţia vornicului Pârvu, iar ea era fiica lui Ion Brancovici, din familia despoţilor sârbi, alungaţi de turci din ţara lor. Au avut şase copii, trei dintre ei murind de mici: Ion, Petre, Anghelina, dar mai rămânându-le două fete, Stana şi Ruxanda şi un fiu, Teodosie. În 1521, Neagoe Basarab s-a prăpădit, iar urmaşul său, Teodosie, a fost alungat din ţară de Radu de la Afumaţi, iar pe drum spre Constantinopol a fost ucis. Doamna Despina, cu cele două fete, s-au refugiat la Sibiu. Revenind, aflăm de la cronicar că, în viaţă fiind, Neagoe s-a înţeles cu omologul lui din Moldova, Bogdan cel Chior, să-i dea de soţie una din fetele sale lui Ştefăniţă, băiatul moldoveanului şi nepot de-al lui Ştefan cel Mare. Cum atât fiul lui Bogdan, cât şi fetele lui Neagoe erau încă doar copii, vorba a rămas valabilă pentru mai târziu, când vor creşte, Ştefăniţă av]nd dreptul să-şi aleagă nevasta dintre Stana şi Ruxanda, care îi va plăcea mai mult. Numai că, ambii "cuscri" au murit: Bogdan, în 1517, Neagoe, în 1521. Regele Ludovic al II-lea Jagelo, al Boemiei şi Ungariei, ştiind de "pactul" celor doi domnitori, i-a poruncit lui Janos I Zapolya, voievodul Transilvaniei, să-i scrie lui Ştefăniţă să vină la Sibiu, să-şi aleagă soţia (era în 1525 şi Ştefăniţă împlinise 20 de ani, aflându-se pe tronul Moldovei din 1517). Pentru aceeaşi zi, l-a convocat şi pe Radu de la Afumaţi, domnul Munteniei, să vină, să-şi ia de nevastă pe cealaltă fiică a Despinei. Zis şi făcut, doar că Stefăniţă n-a putut să ajungă în peţit, aflându-se în luptă cu turcii. În această situaţie, Radu de la Afumaţi a fost cel care a avut prioritate, alegând-o pe Ruxanda, care, zice-se, era mai frumoasă şi mai apetisantă. Nunta s-a făcut după două luni, la Sibiu, după care Radu a plecat cu doamna lui la Târgovişte. Când şi-a terminat treaba cu turcii, auzind că Radu s-a însurat cu cea mai arătoasă dintre fetele Despinei, pe care ar fi dorit-o el, Ştefăniţă şi-a îndrepat oastea spre Muntenia şi războiul a fost gata. A fost nevoie de intervenţia mitropolitului Maxim, pentru ca, într-un sfârşit, cei doi cârlani să facă pace. Ruxanda i-a rămas lui Radu, iar Ştefăniţă s-a căsătorit cu Stana, primind şi ceva "despăgubiri", între care un ciopor de boieri, refugiaţi, complotişti, cărora s-a grăbit să le taie capetele! Doamna Despina a rămas la Sibiu, unde se pare că se simţea bine, mulţumindu-se să corespondeze cu fiicele şi ginerii de la Ţârgovişte şi Suceava. Viaţa ei tihnită n-a durat: în 1527, Ştefaniţă a murit, gurile rele zicând că a fost otrăvit de Stana, care n-a mai suportat violenţele lui. (Între altele, i-a ucis pe Luca Arbore, care-l slujise cu credinţă şi pe bunicul lui, pe fiii acestuia, Toader şi Nichita, pe Costea Gane, pârcălab de Neamţ, pe logofătul Ivaşcu, pe vistiernicul Sima şi alţii). Cert e că Stana, vinovată sau nu, a plecat la mamă-sa, la Sibiu. Doi ani mai târziu, în 1529, s-a prăpădit şi al doilea ginere, Radu, ucis de boierii lui. Ruxanda s-a refugiat şi ea la Sibiu. Cu siguranţă nu trăiau pe roze, căci Stana s-a călugărit, sub numele de Sofronia. A murit în 1530. Ruxanda, încă tânără şi atrăgătoare, s-a recăsătorit cu Radu Paisie, domn în Muntenia în perioada 1535-1545. Despina şi-a însoţit fiica şi ginerele, dar, când acesta a fost alungat de pe tron, s-a întors la Sibiu, unde a murit, răpusă de ciumă, în 1554. Se călugărise, sub numele de Maica Platonida. Sic transit gloria mundi!



comentarii
1 comentarii

Excepţional articol!
Asta este adevărata istorie, nu cea sălcie care există
Un fost sibian
28.03.2014 10:15
Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Publica anunturi

Vacanta Eurotrip
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia