Aşa parcă începeam povestea data trecută, iar dacă întrebarea care-ţi vine instinctiv este de ce ?! permite-mi să mă explic.
Observă atent schimbarea mediului de redare a sunetelor (ca să iau un exemplu la întâmplare) de la plăcile vinil trecând prin banda magnetică şi CD am ajuns tot la mp3, wav sau alte formate care-şi au locul în PC. Din punct de vedere uman - că tot spuneam vorba aia cu omu' sfinţeşte locul - nu am avut o schimbare mai accentuată decât cea tehnologică, ba chiar dimpotrivă. Omul s-a adaptat şi a reuşit să arate că odată ajuns să se audă la radio, înţelege care-i sunt responsabilităţile. Poate şi din acest punct de vedere observ cum oameni care şi-au construit întreaga viaţă pe ecranul tv au păstrat o mică parte din aceasta şi pentru radio.
Numele pe care le-am apreciat sau care ne-au marcat o bună perioadă din viaţă s-au întors la radio, pentru a continua să clădească ceea ce au început  atunci, iar această expresie a fost aleasă special pentru a descrie această situaţie. Nume mari ale radioului local şi-au spus povestea de început, iar povestrea lor se scrie în continuare. Radioul cu magia lui a rămas un punct de reper al oamenilor şi poate şi din acest punct de vedere a rămas aici. Pe de altă parte sunetul - pe lângă alte detalii -  contează la fel de mult în viaţa fiecăruia. Pe lângă rolul informativ al acestui mediu (că tot face parte din zona media) omul ascultă un post de radio din alte motive pe care le înţelege doar el şi i se potriveşte perfect. Această combinaţie colorată a termenilor folosiţi în această propoziţie poate aduce sau îndepărta cititorul acestor rânduri ale poveştii de radio dar - ce-a zis ăsta, măi?! se potriveşte şi în scris. Ceea ce transmiţi contează, dar contează şi modul în care faci acest lucru - am auzit la radio, iar acest amănunt cred că merită supus atenţiei mai clar.
Momentan mă opresc aici. Pentru că ai parcurs aceste rânduri ale poveştii de la radio de astăzi, îţi mulţumesc .