Bun găsit! Povestea de radio continuă să fie spusă de către Costin Vlaic

 

"Îmi aduc aminte că unul din beneficiile faptului că lucram la Radio Activ era acel pager pe care-l roteam toţi între noi şi-l scoteam pe masă la terasă",  "că era pagerul redacţiei", am exclamat la unison, iar asta ne-a adus şi-un zâmbet. "Îmi aduc aminte de căldura foarte mare de la etajul 10, vara. Aia n-ai cum s-o uiţi", spune Costin "Şi chiar mă întrebam într-o zi ce s-a întâmplat cu toate casetele şi discurile care erau acolo. Era şi CD player mai târziu, aveam şi mp3 playere, respectiv calculatoare, practic am reuşit să facem trecerea de la toate chestiile astea, la calculator. Ştiu că în primă fază am avut vreo 200 de melodii, pe un calculator, pe urmă s-a mărit gama ca să zic aşa, acum nu mai ştiu cum se întâmplă, adică întrebarea pe care mi-o pun eu este ce fac oamenii în timpul pieselor?! Pentru că atunci, pe vremea aia, noi aveam activitate. Existau piesele de ţigară, mai mult de 6 minute, "No­vember Rain" - una dintre ele, sau "Please Don't Let Me Be Misun­derstood", îşi aduce aminte Cos­tin, căruia am ţinut să-i reamintesc că nu ieşeam din studio. "Da, acum putem spune că nu se întâm­pla lucrul ăsta, atunci trebuia să spunem că ieşim."

Despre derularea şi potrivirea benzii magnetice am aflat de la Costin că "mergea cu pixul foarte bine, adică aveam o mişcare dintr-asta continuă şi regulată pentru derularea casetelor. Nu ştiu cum se întâmpla, dar după ceva timp chiar aveam feelingul de a opri derulatul între melodii, ceea ce era super OK - practic câştigai foarte mult timp dacă reuşeai să derulezi direct între melodii - era o chestie care venea natural, cum ar veni" iar la auzul acestor cuvinte am simţit nevoia să îl aplaud pe Costin. "Ne aştep­tau oamenii - mai ales seara cu dedicaţiile - practic era Face­bookul de atuncea. Practic ceea ce făceam noi cu dedicaţiile era o reţea de socializare între noi şi alţi oameni, între alţi oameni care ne sunau. Erau împătimiţi care ascul­tau radioul, ne ascultau pe noi".

"...Şi vă invitau la chefuri".

"Ne chemau oamenii, mai veneau pe la studio să ne vadă în carne şi oase cum stăm noi la et. 10", îşi aduce aminte Costin. "La Radio Activ mi-a plăcut cel mai mult. Probabil că am rezonat foarte bine şi cu oamenii de acolo, m-am simţit cel mai bine şi am trăit clipe extraordinare".