"Vezi ?! Uite-aşa îmi aduc aminte de tot felul de întâmplări", spunea Cosmin Chelcea, invitat al poveştilor de la radio.
"Au fost tot felul de întâmplări de care ne aducem aminte. Tot la radio, când se mai uita microfonul deschis şi colega noastră de la ştiri – Ana Secelean – cânta, striga şi la un moment dat şi-a dat seama că microfonul este deschis, se schimba toată la faţă şi amuţea subit”, îşi aminteşte vocea de la radio.
"Eu am început în 21 iunie 1993. Este şi ziua internaţională a muzicii, coincidea şi cu ziua de naştere a mamei mele, deci îţi dai seama că ţin minte data asta... Noi aveam emisiunea asta – "18 in live" – dar în grupul nostru de cunoştinţe care ne întâlneam la casa studenţilor pe atunci, erau unii care vroiau şi ei să facă ceva. Fără să ne spună nouă, s-au dus la Radio Sibiu, au vorbit cu Dana Ploiaş, cu Aurelian Ploiaş - tatăl ei şi au făcut şi ei o emisiune "Forever Young". Au avut plăcerea să n-o facă marţea şi joia, o făceau luni. Aşa că toate proiectele pe care le făceam noi prin oraş ca grup sau ca asociaţie la începuturile sale aveau promovarea aranjată. Luni, la Radio Sibiu, marţi şi joi la Radio Cinemar, deci ne-am orientat bine. Era OK ”zâmbeşte Cosmin Chelcea" şi uite un colectiv de oameni pe care am reuşit atunci la începuturi să-l legăm foarte tare, ştiu că era lângă Biserica din Groapă – ştiu că mergeam în pauză, hai să mergem, îi aşteptam şi pe ceilalţi, ştiu că era o terasă pe Someşului. Stăteam cu Nicu Crişcă, cu Marius Fier, cu Ovidiu Roşu, o mulţime de oameni care "s-au dovedit a fi oameni atât în faţa microfonului cât şi în spatele acestuia – am completat eu.

“Contează mult în tot ceea ce am făcut ca emisiuni de radio, de tv de-a lungul timpului. De la fiecare din invitaţi am învăţat câte ceva dar baza sau formarea s-a făcut la Cinemar. Şi nu doar ptr Eveniment ci şi pentru ce a însemnat ulterior Facultatea de Jurnalistică. Jurnalismul la Sibiu s-a făcut cu nişte oameni în acea perioadă care reuşeau să vină de la Bucureşti – Doina Jalea, Ferenc Vasas, o mulţime de oameni care veneau şi beneficiam de ce ne spuneau ei, dar ideea e că eu ştiam deja despre ce se vorbeşte acolo din practică, de la ceea ce învăţasem, de la acea primă atenţionare a lui George Cătălin Pletea: „Ai întârziat. Vezi...fiecare secundă contează în radio”: şi până la tot ceea ce a urmat ulterior”
Mulţumesc.