Tribuna
Lumea ca bâlci: Femei în luptă cu focul şi cu... prejudecăţile
N. I. DOBRA
1361 vizualizari
Lumea ca bâlci: Femei în luptă cu focul şi cu... prejudecăţile

Mi-a plăcut un reportaj despre femeile-pompieri din Franţa, apărut în revista Paris Match, aşa că vă voi face un rezumat.

Este de la sine înţeles că meseria de pompier nu e una la îndemâna oricui şi cu atât mai puţin la cea a femeilor. De altfel, aşa se explică faptul că, între cei 8.500 de pompieri câţi are Parisul, doar 250 sunt femei, iar acestea - cu excepţia celor însărcinate în ultimele luni, care sunt menajate, făcând muncă de birou sau dispecerat - urmează programul bărbaţilor, cot la cot cu ei, atât la antrenamentele zilnice, cât şi la intervenţiile de urgenţă.

O primă condiţie pentru angajare este să aibă sub 25 de ani, o bună condiţie fizică, să le placă uni­forma şi riscul la care se expun. Bineînţeles că femei­le acestea trebuie să aibă şi un psihic puternic, via­ţa în cazarmă, între bărbaţi nu foarte dispuşi la politeţuri, nefiind una comodă (Megalie le-a povestit gaze­tarilor că a fost părăsită de logodnic, care n-a acceptat să se căsătorească decât dacă renunţă la meseria care o obliga să stea 24 sau 48 de ore în cazarmă, în­tre bărbaţi: "La unitatea în care eram încadrată, 70 de bărbaţi şi două femei. Trebuie să te obişnuieşti cu "glumele" lor, dintre care nu lipsesc bancurile porcoa­se!").

Pentru a evita situaţii neplăcute, aceste femei se străduiesc să avanseze în grad, aşa încât să li se respecte autoritatea. În 2003, Delphine era singura femeie din unitate, iar în prezent este subofiţer în Grupa de recunoaştere şi intervenţie. Perrine are vechime, a depăşit 38 de ani, a absolvit Şcoala de război, are gradul de colonel şi comandă un batalion. Megalie este caporal-şef, are 27 de ani şi este singura femeie gradat la unitatea din Dracy. De la 800 de euro cât câştiga la angajare, acum a ajuns la 1.800. În orele libere nu iese în oraş cu colegii, pentru a nu-şi ştirbi din au­toritate: "Dacă bei cu ei un pahar, după aceea devin mai îndrăzneţi şi n-am nevoie de aşa ceva, chiar dacă m-a părăsit iubitul!".

Adevărul este că, ambiţioase şi curajoase în tim­pul acţiunilor de stingere a incendiilor sau de sal­vare a oamenilor aflaţi în pericol, femeile reuşesc să impună respect. Olga e medic de urgenţă şi conduce o maşină cu aparatură de reanimare: "În ultimul timp suntem tot mai des solicitaţi să ajutăm beţivi sau toxicomani căzuţi pe trotuar. Am devenit un fel de asistenţi sociali, chemaţi să ajutăm o bătrână să urce sau să coboare din bloc etc."

Pregătirea fizică presupune trei ore de antrena­ment zilnic, alergări cu echipamentul care cântăreşte între 20 şi 30 de kilograme, stat suspendat în forţa braţelor, la bară, minim 30 de secunde... Când sunt în tură de serviciu, dorm îmbrăcaţi, dacă sună alarma, în câteva secunde se încalţă, îşi pun casca şi se reped la maşini.

Chloe povesteşte că a participat la stingerea de incendii până în luna a şasea de graviditate, abia după aceea a lucrat la dispecerat: "Primeam şi 8.000 de apeluri în 24 de ore, iar nu puţine erau alarme false. La Paris nu sunt prevăzute sancţiuni pentru ape­lurile abuzive".

Bănuiesc că la fel de grea şi periculoasă este meseria celor angajaţi la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Sibiu, dar, din păcate, nu se prea vorbeşte şi nu se prea scrie despre ei.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Pastravaria Laita
Licitatie publica

accentmedia