Tribuna
Lumea ca bâlci: Adio, Maotai, chinezii trec pe vin
N. I. DOBRA
1302 vizualizari
Lumea ca bâlci: Adio, Maotai, chinezii trec pe vin

Nu cred că există ceva în lume pe care chinezii, dacă-şi pun în gând, să nu o facă. Băutura tradiţională şi, hai să zic, naţională, a chinezilor este Maotai, produsă dintr-un amestec din orez, costrei, grâu, mălai şi mei, puse la fermentat şi la distilat. Procesul de producţie durează până la cinci ani. Anual, în China se produc circa 10.000 de tone din respectiva băutură. Cererea fiind mai mare decât oferta, şi preţul a crescut, o sticlă de 500 ml, la prima mână, costând 100 de dolari. Deşi este relativ tare (53 la sută alcool), cei care beau regulat declară că nu deranjează nici stomacul, nici ficatul, alunecă uşor pe gât, conţine multe proteine şi vitamine!
Pentru a satisface cererea pieţei, chinezii au început să cultive viţă-de-vie şi nu oriunde, ci taman în deşertul Gobi! Acolo unde locuitorii practicau doar o agricultură de supravieţuire, o chinezoaică întreprinzătoare, Ren Yanling, a avut ideea de a cultiva viţă-de-vie. Bineînţeles că a creat o asociaţie de proprietari, care deţine în prezent o suprafaţă de 40.000 de hectare, fiecare viticultor având partea lui, pe care şi-o lucrează, producând cantităţi relativ mici, circa 100.000 de sticle pe an, dar numai vin de calitate. Vinul chinezesc a început să capete notorietate, fiind medaliat la nişte concursuri internaţionale şi având piaţă de desfacere în Europa, Australia, America de Nord, Orientul Mijlociu, în marile restaurante.
Nu-i mai puţin adevărat că această dezvoltare a viticulturii reprezintă o politică de stat, care a început în anii 1980, cu scopul de a-i dezvăţa pe chinezii obişnuiţi de a bea "baijiu", consumând pentru producerea acestui alcool prea multe cereale, necesare alimentaţiei populaţiei atât de sărace şi de numeroase. Prima măsură a guvernanţilor a fost să trimită agronomi în Europa, pentru a învăţa cum se cultivă via şi cum se face vinul, băutură cvasinecunoscută. În China se fabrica un fel de suc din struguri, în care se băga alcool pentru a-i da o oarecare tărie. Zhou Shuzhen, o femeie distinsă, în vârstă de 56 de ani, este oenolog calificat şi povesteşte: "Ce făceam noi iniţial nu avea nici gust bun, nici culoare, o băutură amară, alcoolizată. Am importat viţă-de-vie din Europa, am făcut un sistem de irigaţii cu apă de la Fluviul Galben şi vinul de Ningxia a început să fie apreciat prin anul 2007. Acum, este a doua sursă de venit a regiunii, după cea a cărbunelui. Bineînţeles că şi în prezent avem specialişti oenologi din Europa, care ne ajută."
În zona Ningxia, unde viile au vârsta sub 20 de ani, se produce, în principal, vin roşu, un cabernet sauvignon, care se vinde în peste 25 de ţări. (Aşa se făcea şi la noi pe vremuri: vinurile de soi se dădeau la export şi la noi, ce rămânea, dar - spre deosebire de azi- şi vinurile din alimentară erau bune şi ieftine. Acum, prin toate localurile ţi se recomandă vinul de Ciumbrud şi la Ciumbrud mai sunt câteva hectare de vie, care produc cât beau localnicii!)
Deşi China nu are tradiţia Franţei sau a Germaniei în domeniu, la această oră este pe locul 6 în lume în ce priveşte producţia şi pe locul 5 consumator mondial cu o medie de 1,5 litri pe an şi pe locuitor (fără a depăşi consumul de baijiu şi de bere, care ocupă primele locuri în rândul băutorilor chinezi).
După cum îi ştiu pe chinezi - din citite şi auzite - nu m-aş mira ca, în câţiva ani, să nu mai bem Odobeşti, Murfatlar, Segarcea, Recaş, Drăgăşani, Nicoreşti, Dealu Mare, Miniş, Coteşti, Panciu, Târnave, Cotnari, ci vin Mo-Lan Soul, Ningxia, Changyu...

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia