Nu are armată, iar infracţionalitatea este o noţiune pe care cei 325.671 de locuitori n-au întâlnit-o decât în dicţionar. Violenţa aproape că nu există, iar ofiţerii obişnuiţi nu poartă arme de foc.

Ţară extrem de sigură, Islanda se poate lăuda cu una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. De-a lungul întregii sale istorii, poliţia islandeză a făcut doar o singură dată uz de arme de foc, fiind obligată, în decembrie 2013, să împuşte un bărbat bolnav psihic care a tras de la fereastra apartamentului său.
Islanda este renumită în istorie prin faptul că nu are armată. Astfel, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost ocupată de forţele britanice pentru a preveni cucerirea ei de către Germania. Are o unitate de menţinere a păcii formată din 30 de persoane, condusă de Ministerul Islandez de Relaţii Externe. Este desemnată în principal pentru operaţii de păstrare a păcii şi a fost fondată în anii 1990 pentru a îmbunătăţi statutul Islandei în cadrul NATO, căci suferea de lipsa unor forţe armate, suficiente pentru a suporta operaţiunile pacifiste ale NATO. Din moment ce nu sunt o armată propriu-zisă, se spune că Islanda nu are armată. Cea mai mare componentă militară este paza de coastă (Territorial Waters Guard), care este similară, în structură şi mod de operare, cu forţele marine ale multor alte ţări. Include bărci de patrulare armate, nave de patrulare aproape de ţărm, o navă ştiinţifică şi o secţiune de aeronautică ce operează cu aeronave cu aripa fixă şi cu un elicopter. Navele acestei forţe au intrat în luptă cu vasele de război ale Marinei Regale în timpul Războaielor Codului din anii 1950 şi 1970.

Folosirea cheilor, o grosolănie!

Populaţia fiind foarte puţin numeroasă, oamenii se cunosc unii cu alţii. Ca urmare, locuinţele nu se încuie, iar maşinile sunt lăsate în parcare cu cheile în contact. Folosirea cheilor este un gest de grosolănie. În toata ţara, plăţile se fac numai cu carduri. Nici măcar vânzătorii de ziar nu acceptă numerar. Dacă e să vorbim şi de dezavantaje, clima ar putea ocupa unul din primele locuri în clasament, amatorii de soare şi căldură negăsindu-şi în condiţiile meteo cel mai bun aliat.
Întinsă pe o suprafaţă de 103.000 km2, Islanda este o ţară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic. Este cea mai rarefiat populată ţară din Europa, iar capitala şi cel mai mare oraş al ţării este Reykjavík. Zonele lui înconjurătoare din sud-vestul ţării deţin două treimi din populaţie. Insula conţine vulcani activi şi izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase şi de lavă, munţi şi gheţari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. Islanda are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.
Conform Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpe­tenia norvegiană Ingólfr Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei thralli de origine gaelică. Între 1262 şi 1918, Islanda a fost o provincie norvegiană şi apoi daneză. Ţara a devenit independentă în 1918 şi republică în 1944.

Până în secolul al XX-lea,

Islanda s-a bazat mai ales pe pescuit şi agricultură. Industrializarea pescăriilor şi Planul Marshall implementat după Al Doilea Război Mondial au adus prosperitate şi Islanda a ajuns una dintre cele mai bogate şi mai dezvoltate ţări din lume. În 1994, Islanda a devenit parte a Zonei Economice Europene, ceea ce a susţinut diversificarea economiei şi serviciilor financiare.
Afectat de criza financiară economică, întregul sistem bancar al ţării s-a prăbuşit în octombrie 2008, ceea ce a dus la o gravă criză economică, la agitaţie politică substanţială şi la instituirea controlului de capital. Economia a reuşit să-şi revină, în mare parte datorită unei puternice creşteri a turismului.
Cu excepţia controlului de capital încă neridicat, Islanda are în general o economie de piaţă, cu taxe relativ reduse faţă de alte ţări din OCDE. Ea menţine un sistem social nordic, prin care oferă îngrijire sanitară universală şi educaţie universitară cetăţenilor ei. Islanda ocupă locuri de frunte la stabilitate economică, politică şi socială şi la egalitate.
Cultura islandeză este bazată pe moştenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor sunt urmaşii coloniştilor germanici şi celtici. Limba islandeză, o limbă germanică de nord, a evoluat din nordica veche şi este strâns înrudită cu feroeza şi cu dialectele norvegiene vestice. Moştenirea culturală a ţării cuprinde bucătăria tradiţională, literatura şi saga medievale. Islanda are cea mai mică populaţie dintre toate ţările membre NATO şi este singura care nu are o armată, apărarea ţării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns.