Tribuna
PNL
Am primit, am citit: „Rezervistul sibian” nr. 4/2015
Şi iată că am primit, vorba aceea, „recent”, ultima ediţie (cronologic vorbind) a revistei destinate militarilor rezervişti sibieni. Cam rară revista, dar e de înţeles. E muncă multă, iar dorinţă de a scrie cam puţină.

În fine.
Editorialul lui Ioan Părean este unul (teribil de) republican: „Monarhia salvează România?”.  Dacă e o întrebare, aş răspunde că da, dar nu prea întrevăd cum şi cu cine, că Maiestatea sa Mihai I e înaintat în vârstă. Dar cu scuzele de rigoare, Regii României au cam făcut istoria ei, chiar dacă unora nu le cade bine chestia asta. Da, Carol I l-a detronat, indirect pe Cuza, care, fie vorba între noi, devenise dictator. Am avut „rege neamţ” pentru că valahii noştri începuseră deja să se certe care să fie Vodă sau nu. Carol I a adus independenţa României. Ferdinand I nu a fost „încornoratul”, ci Întregitorul. Că de nu era el, ardelenii încă mai pupau dosul „drăguţului de împărat”. Sub Carol a II-lea, cu toate aventurile lui şi acea blamată de comunişti „perioadă a dictaturii regale”, România a trăit cea mai înfloritoare perioadă a sa. Chiar şi mult hăituitul şi mult-urâtul de comunişti rege Mihai, a reuşit, la vârsta sa şi cu sprijin politic aproape zero, să ne scape de un măcel pe teritoriul ţării, că „marele” autoînaintat în grad mareşal Antonescu, era dispus să căsăpească în continuare soldaţii români, doar de dragul lui Hitler, şi care se ambiţiona să negocieze exact cu cine nu trebuia p posibilă ieşire din război a României. Să nu uităm că tot  Antonescu ne-a aruncat în luptă dincolo de Nistru, deşi eram ca vai de noi din punctul de vedere al dotării, şi nici aveam ce căuta dincolo. Antonescu a negociat ieşirea din război ca baba care mergea la târg dar spera să nu găsească nimica: lupta cu ruşii, dar voia pace cu anglo-americanii. Ca să vezi. Oricum, Regele îmi e simpatic. Punct.
Radu Theodoru continuă seria sa autobiografică de „Aripi frânte”, dar, dincolo de blamările aduse regimului comunist, să nu uităm că atunci dumnealui era un scriitor agreat şi publicat. Alţii, nu. Totuşi, apreciez că stilul este încă dinamic, cu nerv, şi fără prea multe aluzii defăimătoare la adresa altor popoare. „Adio România! Ai fost un vis frumos!”, de Mircea Dogaru, este o analiză la rece a evenimentelor politice din ultima vreme. Pe de o parte, o viziune obiectivă. Pe de alta, chestia cu numirea generaţiilor  „tango”. „rock”, „hard rock” mi se pare nu ciudată, ci complet irealistă. Se poate discuta mult pe tema asta, ca şi pe poveştile conspiraţioniste cu toţi, vorba aia, bubulii şi asociaţiunile de servicii secrete care au un singur scop, să împiedice România să devină o mare forţă mondială. Apropo de generaţii, eu mă consider ca făcând parte din cea „Italo-disco”. „Veteranii de război, cea mai autentică parte a forţei morale a neamului nostru-cei mai vârstnici ostaşi ai ţării”, de Ioan Chirca, este o relatare-rememorare despre ceea ce se spune în titlu. Îmi place fraza asta: „Pentru tot ceea ce au făcut, ei (veteranii, n.n.) nu au pretins onoruri şi răsplată”. Aşa este. Nici nu prea au loc de cei care, nefăcând nimic, pretind şi onoruri, şi răsplată, nu? Doar contribuabilul plăteşte... „Conştiinţe româneşti”, de Nicolae Stan Petruţiu, ne reaminteşte de nume mari, dar uitate, ale Săliştei. Ne bucurăm că nu sunt uitaţi aceştia, că toţi o dau cu „localitatea cu academicieni” doar pentru că sună cumva bine, fără a mai aprofunda subiectul. „Participarea la spectacolele omagiale”, de Alexandru Bucur, e SINGURUL material cu cap şi coadă (cum dealtfel a mai fost) care redă amintiri „cazone”, spuse pe şleau. Chiar dacă l-am combătut când am considerat necesar, acum nu pot decât să îl felicit. Totuşi, restul de „cadre militare în rezervă şi retragere” nimic-nimic? No memories? Blank document? Că vorba aia, noi, ăia prăpădiţii, soldaţii, ăia de ne lua totdeauna mama dracului avem destule amintiri. Chiar de neuitat. Chiar după zeci de ani de neuitat. O să vorbesc cu domnul Părean să rezerve o pagină şi soldaţilor şi gradaţilor în rezervă. Că şi noi am servit patria şi, ca să re-citez, nu am pretins nici onoruri, nici răsplată. „Soldaţi ai României Mari. Din prizonieratul rusesc în Corpul Voluntarilor transilvăneni şi bucovineni” de Ioan Părean, ne bagă iar în istorie. Una interesantă, care le+o cam dă în gură ardeleniştilor separatişti care au impresii că românii ardeleni nu doreau unirea cu „Vechiul Regat”. Uite aici exemple. Dar era altă generaţie, din păcate. Acum ne-am mai subţiat moral. „Contribuţia Armatei Române la înfăptuirea şi apărarea Marii Uniri” este o re-venire a generalului Mircea Vladu, fosr comandant la „Eremia Grigorescu”, în presa sibiană. E bine. Păcat că hărţile care ilustrează articolul sunt uluitor de mici. Machetarea ce face? Da, ştiu, bine mersi. „Monumentul Eroilor – Turnu Roşu”, de Avram Bojan, ne prezintă exact ce spune în titlu. „Membrii Consiliului Dirigent – ăreprezentanţi de frunte ai românilor din Ardeal”, de Alexandru Baboş, este, iar, o recuperare a istoriei locale. E interesant să afli detalii, că toţi jonglează cu Consiliul acela Dirigent de la Sibiu, fără a dezvolta subiectul. Simpatic mi s-a părut „Fii ai dacilor, împăraţi ai Romei” de Florian Tucă şi Laurenţiu Domnişoru. Pentru că unii nu prea au fost împăraţi, iar alţii nu au fost prea daci, iar care au fost daci, nu prea au fost de treabă. Regalianus a fost ales împărat de soldaţii săi, că „pe bune”, la Roma, era Gallienus. Aureolus a fost la fel, Galerius era împărat roman dar cam dacoman pentru un împărat roman, Maximianus Daia nu am prea priceput ce e cu el, Licinius era anticreştin iar Constantin cel mare, hai să fim serioşi, faptul că s-a născut într-o localitate din Moesia în care erau şi daci, nu-l face neapărat dac. Mai ales că tatăl său, Constantin I, era din Ilyria, deci albanez. Mama sa, Helena/Sfânta Împărăteasă Elena, era din Drepanon, în Bythinia, actualmente Turcia. Deci, nu. Mai avem „Despre unitatea naţională”, de Eugen Nicolae Rotărescu, „Ziua Armatei la Tălmăcel”, de Gabriel Stroilă, „1918 – Sfatul Ţării”, „Bătălia de la Sibiu. Înfrângerea şi retragerea Corpului 1 român prin Defileul Oltului” de Constantin Dumitru, un interviu cu generalul de brigadă (r) Gheorghe Văduva, realizat de Nicolae Balint, despre NATO, Rusia şi războiul împortiva Statului Islamic, un alt interviu cu genralul Mircea Vladu, realizat de Victor Neghină. Coperta III este extrem de plăcută, în ea apărând vechile porţi ale Sibiului. Bun.
Acum un răspuns unui domn care m-a sfatuit să fiu mai... blând cu criticile mele de aici. Apreciez bărbăţia dv de a mă interpela direct şi pe viu. Alţii o fac mai „pe la spate” sau mai pe ocolite. Dar vă spun ceva. Eu consider că acea critica trebuie să motiveze la un mai bine. Nu atac niciodată persoana, ci ceea ce iese din condeiul ei. Deci rămân la părerea mea. Eu critic, dv. scrieţi.   





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

anunt de intentie consultanta

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia