Tribuna
Fabrica Sevis
Adevărul despre "atacul de la Berna"
- convorbire între Rene Al. de Flers şi Titu Popescu -

Jurnalul Literar şi-a dobân­dit un câştig de stimă şi prin realizarea evenimentului petrecut în urmă cu 60 de ani, când patru tineri români au ieşit din anonimat pentru a deveni eroi, atacând şi ocupând ambasada R. P. R. din Elveţia. Presa comunistă din ţară a dezlănţuit imediat un atac furibund împotriva celor patru, acuzându-i cu toate formulele defăimătoare ale propa­gandei inspirate şi dirijate de sovietici.
Chiar şi astăzi, în ţară, se cunosc puţin sau deformat filmul şi semnificaţia în­tâmplă­rilor de atunci, de aceea meritul dezgropării unui eveniment uitat este de necontestat. Ne în­scriem şi noi în dorinţa de a aduce clarificări asupra a ceea ce s-a întâmplat în 1955 şi care s-a bucurat la vremea respec­tivă de un ecou internaţional. Cu această intenţie, am avut o convorbire cu unul dintre cei mai documentaţi martori ai istoriei exilului în general şi a celui românesc în special- dl. René Alecu de Flers. În anul eveni­men­tului, dânsul făcea parte din personalul Consula­tului gene­ral american din Salzburg, în 1959, a fost transferat la "Europa Liberă" şi pus la dispoziţia Secţiei româneşti de evaluări şi cercetări. Pentru cititorul român este bine de precizat că dl. de Flers s-a născut în România, de unde a ple­cat, în 1939, în Franţa, ţara lui de origine, fiind chemat să-şi facă datoria. Discuţia noastră s-a purtat, de aceea, în limba română...
- Titu Popescu: - Stimate prietene, spuneţi-mi, vă rog, dacă pentru dv. eveni­mentul de la Berna a avut o semnificaţie personală, sau l-aţi privit cu detaşarea celui neimplicat.
- René A. de Flers: - Ca să fiu sincer, pentru mine, ziua de 14 februarie 1955 a fost o dată memorabilă: mi se dovedise că românul, atunci când îi ajunge cuţitul la os, are un curaj de neegalat. Dar mai întâi de toate, cred că trebuie să se ştie cine au fost cei care au avut îndrăzneala să ocupe o legaţie, ceva unic în istoria diplomatică, ţinân-d-o 41 de ore în mâinile lor. La acea dată, fapta românilor făcu­se o senzaţie mondială. Că nu şi-a atins ţelul nu este vina lor, ci a situaţiei de atunci.
- T.P. - Chiar asta voiam să vă rog. Să începem cu primul, cel numit ceilalţi trei "Şeful".
- R. A. d. F. - Făcând o descriere a celor patru eroi, atunci se poate înţelege mult mai uşor acţiunea lor de la Berna. Să începem cu Ovidiu Beldeanu, alias Dimitriu Mihail, cum fusese trecut în actele Procuraturii generale de la Berna, era născut în Transilvania. La acea dată, avea 38 de ani şi era de confesie greco-catolică. Fost ofiţer în armata română, şi rănit la Otopeni, luptând împotriva trupelor germane care, după lovitura de stat de la 23 August 1944 a fostului rege Mihai, de­veniseră inamice. După război, a colaborat foarte strâns cu Anton Ionel Mureşanu, unchiul său, directorul cori­dianului Ardealul (Sieben­bürgen). În 1946, dându-şi seama de realităţi, luase drumul codrului, căutându-şi în Carpaţi viitori camarazi. Ca transilvănean, cunoştea terenul. Se însărci­nase cu legătura între diferitele unităţi din munţi. Prin 1949, proba­bil cu asentimentul rezis­­ten­ţilor, se hotărăşte să pără­sească România cu scopul de a ajunge la Viena, ca să ceară ajutor de la aliaţii vestici. Dar ca şi mulţi alţii, nici el nu ştia că aşa-zişii aliaţi tradiţionali ai românilor îi vânduseră. Poliţia comu­nistă iugoslavă l-a prins şi l-a ţinut mai multe luni la închisoare. Împreună cu Sabin Mare a încercat să organizeze la Triest, în Iugoslavia pe atunci, un fel de rezistenţă naţională româ­nă. La fel a încercat şi în Germania Federală, unde reuşise să ajungă. Se găsea pe atunci la Tübingen, angajat ca soldat de cl. a 2-a în armata franceză de ocupaţie. Urmă­torul, Stan Codrescu, alias Emil Crişan, fiu de ţăran, născut în apropiere de Râmnicu Sărat. Avea 27 de ani şi era mecanic de profesie. În România îşi făcuse serviciul militar activ la grăniceri, tocmai la frontiera cu Iugoslavia. Tre­cuse şi el prin Triest unde se alăturase organizaţiei Româ­nia Liberă. Mai mult ca sigur că acolo făcuse cunoş­tinţă cu Oliviu Beldeanu. Ion Chirilă, alias Ion Drăgoiu, fusese mâna dreaptă a lui Beldeanu. Era cel mai tânăr, nici nu împlinise 19 ani când fugise din România. Fiu de preot ortodox, originar din Moldova. Voise să studieze filosofia, dar ocuparea ţării de către trupele sovietice l-a obligat să se alăture rezis­tenţei anti-bolşevice. Reu­şind să fugă din ţară, a trecut tot prin Triest,  unde şi-a întâlnit viitorii camarazi, cu care va ataca legaţia repe­ristă de la Berna. În Germania, a lucrat ca mun­citor necalificat, iar ajuns în zona de ocupaţie franceză, fusese angajat ca soldat în armata franceză de ocupaţie, fiind staţionat în Cazarma Napoleon, din oraşul Konstanz. Dumitru Ochiu, alias Dumitru Dima, făcuse şi el parte din rezistenţa română anti-bolşevică. Înainte de acţiunea de la Berna, locuia la Mannheim, fiin soldat în trupele de ocupaţie americane. Era cu doi ani mai mare ca Ion Chirilă.
- T. P. - Care a fost scopul acţiunii de la Berna?
- R. A. d. F. - Adevărul despre acţiunea celor patru este unul singur: ei au vrut să arate lumii libere ce se întâmplă în ţările "eliberate" de armata roşie, şi să dezvăluie teroa­rea introdu­să în ţară de sovietici cu ajuto­rul partidului comunist.
- T.P. - Încercaţi, vă rog, să re­memoraţi cronologia acţiunii de la Berna.
R. A. d. F. - Oliviu Beldeanu îşi alesese încă din ianuarie 1955 oraşul Konstanz, ca punct de întâlnire: oraşul era pe malurile lacului Leman, în partea elveţiană, de acolo se putea ajunge uşor la Berna. Avea însă nevoie de arme. Cu ajutorul lui Ion Chirilă, şi-a procurat un pistol mitralieră. Nu era de ajuns, şi restul armelor i-au costat toate economiile lor. După ce fusese procurat tot armamentul de care aveau nevoie, Beldeanu i-a anunţat pe Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu să se prezinte la Konstanz. Tudor Ciochină, al cincilea, având maşină, trebuia să-i ducă la Berna. În ziua de 14 februarie 1955, dis-de-dimineaţă, s-au urcat în maşina lui Ciochină, luând drumul către Berna. Distanţa de la Konstanz la Berna, dacă au trecut prin Zürich , este de cel mult două sute de kilometri. Probabil că s-au mai oprit pe drum, făcând planuri cum să opereze. În orice caz, cu câteva minute înainte de miezul nopţii, şi-au făcut apariţia în Berna, Ciochină staţionând maşina în apropiere de legaţia reperistă. Din Volkswagen-ul negru oprit la intrarea în Kocherpark, au coborât patru umbre care se îndreptau spre grădina legaţiei. "Afacere Berna" începuse să se deruleze.
Cei patru au rostit un "Tatăl nostru", sărind după aceea în grădina legaţiei. Dând buzna în clădire, au găsit-o acolo numai pe Rozalia, soţia lui Şeţu, şofe­rul legaţiei. Ochiu, deschi­zând un seif, descoperă câteva sute de documente interesante, pe care le-a predat poliţiei elve­ţiene. Către unu noaptea, la intrarea principală oprise un Buick negru, din care a coborât şoferul  Şeţu, ataşa­tul legaţiei Miron şi secreta­rul Şandru. Sosiseră de la Zurich, aducând curierul diplo­matic venit de la Bucureşti, cu expresul Arlberg. Câteva minute mai târziu, Şeţu  a pornit din nou la drum, ca să-l aducă pe Şandru la locuinţa din oraş. După ce maşina a părăsit legaţia, Beldeanu a dat ordin ca legaţia să fie oficial ocu­pată şi cotrobăită. La parter, în biroul Însărcinatului cu afaceri, au găsit doi saci în care se găsea curierul diplo­matic, plus un plic galben misterios. Între timp, înainte de ora două, Şeţu revine la legaţie, a parcat maşina şi a dat să intre în clădire. În drum spre clădire, a dat peste Stan Codrescu şi probabil că l-a somat să spună cine este. Când Codrescu a răspuns, "Noi de la pădure", simţind pericolul, şoferul a scos un pistol din buzunar, dar Codrescu a fost mai repede, rănindu-l mor­tal. (va urma)
Notă
Cu acordul celor doi "con­vorbitori" şi ai Conducerii gazetei "Jurnalul litarar" - în care a fost publicat acest interviu, în nr.19-20/oct. 1998 - revenim asupra unor evenimente care au avut loc în urmă cu 60 de ani, de care unii habar n-au, iar alţii au uitat. (N. I.D.)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
A.D.I. Eco Sibiu

Festivalul 25 ore de teatru non-stop

Muzeul Astra

Guitar Meeting

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia