Tribuna
Preotul Gheorghe Donu, pensionar, Cugir, judeţul Alba
Moto: O viaţă închinată muncii, un nume de prestigiu în clerul ortodox, exemplu demn de urmat
Cugirul, locul celor mai emoţionante amintiri din viaţa mea, fiind coslujitor la Sf. Altar cu venerabilul preot Gheorghe Donu, vreme de zece ani, 1980-1990, putând da măsura integrală a personalităţii sale.
Cugirul, zona şi oraşul, izvor de mare frumuseţe, contururi de munţi, contururi de păduri, contururi de ape ce se îngână ca şi contururile vremii cu veşnicia, sus în vârf de platou, risipiri de cătune, stâni, sălaşe, crânguri de case cu oameni vioi ce par a trăi în eternitate, jos la poale în luminatul luminiş, un univers străvechi, o Dacie Felix strămutată peste secole, pornind din zorii istoriei cu nobleţea oamenilor ce poartă virtuţi străbune şi veşminte, aceleaşi de pe Columna Traiană, aici Providenţa statornicind un apostol pe măsură din ţărani fruntaşi, Isihie şi Anisia, localitatea Săsăuşi din frumoasa Ţară a Făgăraşului, la Teologie, promoţia 1966.
Din generaţia mea (60-72 de ani), părintele a dovedit că are mintea cea mai creativă, dând lucrări cu contribuţii personale, interesante, deschizând perspective luminoase Bisericii, impunându-se spiritual şi material, personalitate ce merită cunoscută.
Predicator-catehet
Părintele Gheorghe este un talentat orator, născut nu făcut, conştiinţă de apostol, predică cu timp şi fără timp, dăruire până la mistuire, transmite Cuvântul lui Dumnezeu cu putere multă, cu folos, argumentat, pe înţeles, dăruindu-se ca unui lucru frumos ce înseamnă bucurie. Preotul Gheorghe parcurge întreaga învăţătură de credinţă ortodoxă, enoriaşii obţinând cunoştinţe biblice, de morală, dogmatice, liturgice, patristice, istorice, formându-şi o frumoasă cultură spirituală religioasă, fiind totodată balsam pentru mântuirea sufletului; dânsul este şi un bun scriitor bisericesc cu frumoase articole în revistele de specialitate.
Preot liturghisitor
Părintele este un trăitor al întregului Cult Divin Ortodox, cu vocea sa caldă, catifelată slujeşte îngereşte, cucerind inimile, se armonizează cu corala pe patru voci, în plus învaţă tineretul cântările utreniei şi vecerniei cu întreg tipicul, încât fiecare poate fi un bun cântăreţ de strană, mai mult, pe o parte din vârstnici îi învaţă muzica psaltică, formând o corală, emoţionând auditoriul până la lacrimi. De asemenea, se ocupă de cântarea în comun, totul în biserica unde slujeşte este o simfonie, creând un înalt climat muzical.
La Cugir, programul slujbelor şi serviciilor religioase, de luni-duminică seara, atât în biserică, cât şi în parohie e sfânt, punctual, încărcat, făcut cu responsabilitate, cu mulţumiri pe măsură din partea oamenilor.
Preot rugător
Părintelui îi este dragă şi sfântă rugăciunea către Dumnezeu, o face cu suflet şi este primită. Anul Nou începe cu plecarea genunchiului în biserică la 12 noaptea, cu becurile stinse şi cu lumânări aprinse timp de două ore în vorbire cu Dumnezeu.
Preot duhovnic
Părintele, povăţuitor, chemat pentru desăvârşire să descopere taina căii spre întâlnirea cu Dumnezeu, are ceva în plus, inima caldă de tată pentru toţi, har special, carismă deosebită, credincioşii apropiindu-se de dânsul, ştiind că sunt aşteptaţi cu iubire, judecă drept, ţine măsura adevărului, ştie să cumpănească duhurile ce străbat mintea, ajută oamenii încercaţi, îi fereşte de bucurii străine credinţei adevărate în Hristos; diagnostician şi tămăduitor, validat de cei din parohie, are mulţi ucenici şi faimă de om duhovnicesc, mulţi tineri pleacă la mănăstiri, unde azi sunt stareţi şi stareţe.
Preot protopop
Pentru vrednicie mare, pricepere în administraţie, înaltpreasfinţitul arhiepiscop Andrei de Alba Iulia îl numeşte protopop de Sebeş (făcând naveta) pe omul cu privirea vioaie şi înţeleaptă, înfăţişarea distinsă, firească; preoţii îl apreciază şi îl iubesc.
Gospodar genial, administrator de excepţie
Părintele, fiinţă sensibilă, purtat în lumea intimă a frumuseţii artei bisericeşti, are puterea necesară să se entuziasmeze de ceea ce vede, simte şi trăieşte, se confundă cu măreţia operei, aspiră justificat spre puritate şi absolut, realizează în parohie lucrări pline de adâncime, semnificaţie şi frumuseţe veşnică, oglindind Taina lui Dumnezeu. Fiinţă cu limpezimea gândirii, plin de iniţiativă şi imaginaţie, ideile sale au devenit acţiuni concrete, a dat măsura întregii sale capacităţi, luptător-triumfător, viaţă dinamică, cu dorinţa şi forţa omului din epoca Renaşterii italiene, însufleţind totul cu jertfa inimii sale, realizează lucruri miraculoase, se împlineşte frumosul VIS, dovedindu-se puterea de creaţie a geniului românesc.
Viaţa îi este o continuă rugăciune şi muncă, voinţă disciplinată, în întreaga perioadă de pastoraţie n-a lipsit şantierul, dânsul în punctul fierbinte, nu i-a căzut varul de pe mâini, suportă arşiţele verii şi gerul uneori cumplit al iernii, mai mult persecuţia comunistă atee, lucrându-se ca-n "Meşterul Manole", dovedindu-se puternic, dăruieşte seva de viaţă, întreaga sa pricepere, pe adâncul cerului, în aerul curat şi răcoritor de la poalele falnicului munte, se înalţă minunat o clădire impunătoare, casa parohială, stil brâncovenesc unicat într-un fel, şi o biserică miraculoasă, totul pornind din arta infinită, din tiparul lui Dumnezeu.
Om harnic, realizează şi o pictură în frescă la biserica veche, mobilier din stejar sculptat frumos la Plumbuita Bucureşti, icoane pe lemn, candelabru, covoare de mare valoare, de asemenea, se construieşte o biserică tip navă la blocuri, azi funcţională, anexe la casa parohială pentru corişti (repetiţie săptămânală) şi o capelă mortuară mică. Să nu uităm de un modest muzeu, cu adevărat omul acesta, prin muncă şi dăruire până la epuizare, a uimit o lume întreagă.
Părintele Gheorghe este o întruchipare rară, asemenea oameni apar la lungi perioade de timp, fascinant prin inteligenţă şi modul său de a fi, este culmea creşterii duhovniceşti prin grija purtată pentru mântuirea sufletului, creează destinul parohiei, familiei şi al său personal, împreună cu distinsa soţie, maica preoteasă, o fiinţă pe măsură, au sângerat şi au suferit, uneori, când situaţia o cerea, au renunţat la retribuţia salarială, făcând cale luminoasă prin stâncă acoperită de ceaţă, conştiinţa vibrându-le la furtuni, explozii, prăbuşiri şi înălţări omeneşti, traversând prin chinuri şi bucurii, niciodată cu imaginea învinsului, realizând o grădină duhovnicească înfloritoare.
Familia preotului Gheorghe Donu, cu avântare eroică, cea care este tânără la orice vârstă, cea care nu seceră înaintea semănatului, care priveşte la crucea Mântuitorului Hristos şi jertfele sfinţilor, cei ce sunt izvor de îndatoriri fără drepturi, împlinindu-se numai la înalte temperaturi, mereu spre perfecţiune, acum ambii sunt pensionari, dânşii, simbol şi stâncă pentru cei din jur, viaţa întreagă le-a fost asemenea unei epopei, acum părându-li-se un adevărat vis frumos, fericitor, trăiesc modest la casa dânşilor, sunt exemplu lumii întregi. Eu personal cu familia mulţumindu-le de înţelegere şi toată fapta bună, le purtăm o vie recunoştinţă, să aibă multă sănătate de la Dumnezeu. Să trăiască la mulţi ani.
Mediaş, ianuarie 2011
Preot Ioan RAMF, coslujitor 10 ani la Sf. Altar Cugir, 1980-1990, locuind în casa parohială minunată



comentarii
2 comentarii

Frumos articol. Bravo parinte Ramf. Dumnezeu sa va dea sanatate D-voastra si intregii d-voastra familii.
toma
27.01.2011 23:49
Frumos articol.Despre Pr. Donu se poate scrie la infinit si totusi nu ar fi destul. Ce ne facem ca oameni ca el sunt din ce in ce mai putini.Sa-i dea Dumnezeu sanatate si viata lunga!
Cosmin
20.03.2011 22:59
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia