Tribuna
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
22585 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Suntem în săptămâna după Praznicul Înălţării Sfintei Cruci. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc 8, 34-38) are ca temă urmarea lui Hristos. Mântuitorul ne adresează chemarea de a-i urma Lui, prin purtarea crucii noastre. "Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!".
"Cel ce voieşte să vină după mine....", deci numai cine vrea. Hristos nu forţează pe nimeni, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Dumnezeu, dacă nu vrei, nu crezi.
Eşti liber să crezi sau să nu crezi. Dumnezeu nu are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor şi fericirea veşnică. Dar, din momentul în care am spus că credem şi vrem să fim consecvenţi cu noi înşine, trebuie să îndeplinim trei condiţii.
Prima condiţie este lepădarea de sine, a doua este luarea sau asumarea crucii noastre, iar a treia constă în urmarea lui Hristos.
A te lepăda de sine, în înţeles duhovnicesc, înseamnă a te elibera din modul egoist de a trăi, a gândi şi a făptui, prin cultivarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni. În mod concret, lepădarea de sine constă în principal în renunţarea la mândrie şi lăcomie. Căci din mândrie şi lăcomie pentru lucrurile materiale ale acestei lumi, ia naştere această iubire pătimaşă de sine. Iar egoismul, în zilele noastre, a devenit un mod de existenţă, în care omul este plin de sine, de eul său, astfel că în sufletul şi viaţa sa nu mai încape iubirea de Dumnezeu şi de oameni. Un astfel de om este un nefericit, captiv al iubirii de sine şi al patimilor sale.
A doua condiţie în urmarea lui Hristos este luarea sau asumarea crucii. În acest context, crucea înseamnă în principal lupta pe care trebuie să o ducem cu noi înşine, cu păcatele şi patimile noastre. Asumarea crucii înseamnă crucificarea sau răstignirea păcatului, înseamnă să loveşti la rădăcina patimilor, defectelor, să omori păcatul ce-l ai în tine.
Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să-şi ia crucea şi să-I urmeze. El vrea să ne ajute să putem purta crucea noastră spre a dobândi mântuirea sufletului. Căci numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastră în scară spre cer.
Prin intermediul acestei evanghelii, Mântuitorul ne cheamă să ne îngrijim cu prioritate de suflet. Rostul chemării nu este altul decât mântuirea sufletului şi fericirea noastră. Căci "ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul lui?". Nimic! Nimic nu-i foloseşte omului, dacă-şi pierde, neglijează sufletul, chiar dacă ar dispune de toate bogăţiile Pământului. De asemenea nimic, absolut nimic nu poate da omul în schimb pentru sufletul lui. Şi aceasta pentru că întreaga lume materială este un nimic raportat la un singur suflet. Tot ce există în această lume la un loc nu valorează cât un singur suflet, al ultimului nevoiaş de pe acest Pământ.
Şi aceasta, pentru că lucrurile materiale ale acestei lumi sunt trecătoare în raport cu sufletul omului, care este nemuritor, creat după chipul lui Dumnezeu cel nemuritor.
Iar a-ţi pierde sufletul înseamnă a-ţi pierde cea mai mare comoară. De aceea, prioritară în viaţa noastră trebuie să fie grija pentru suflet, pentru mântuirea lui.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia