Un anonim, poet de oraş, mi-a trimis prin poştă şi, culmea, a ajuns, un fel de baladă, care începe cu versurile din titlu şi continuă: "Nu ne mai recunoaştem sfinţii/Ne cade părul, ne dor dinţii/Stresaţi de multele angoase/Ne plac cuvintele scabroase/Puterile ni-s tot mai slabe/Ne văicărim ca nişte babe/Nouă ne-a cam chelit norocul/Şi ni se-apropie sorocul/E moartă în coteţ purceaua/Lugubru cântă cucuveaua/Iată, a mai venit o iarnă/Guvernul cine-l mai răstoarnă?/În frunte sunt tot dobitocii/S-au înmulţit stafilococii/Se sfâşie pentr-o friptură/Jurând cu mâna pe Scriptură (...)". E lungă şi... demobilizatoare, acum, în prag de sărbători, când toţi luptăm pentru o "Românie normală"! * În timpul Primului Război Mondial, un submarin german a atacat un vas duşman care transporta, între altele, pentru ţarul Nicolae al II-lea, 600 sticle de coniac şi 300 sticle cu lichior din Franţa. Echipajul de pe vapor a fost luat şi dus în Suedia, dar nava a fost scufundată. Recent, o companie care se ocupă de recuperarea diverselor comori pierdute (Ocean X), a ajuns la nava Kyros, aflată pe fundul Mării Baltice, găsind cele mai multe sticle... în stare de funcţionare după peste 100 de ani. O adevărată avere! * Eu, în sinea mea, sunt mulţumit de existenţa fără restricţiile care mi se impuneau înainte vreme şi fără obligaţiile regimului: apa caldă cu ţârâita, căldura cu program fix, cartele, şedinţe de tot felul, critici şi autocritici dirijate, cod al eticii şi echităţii valabil doar pentru cei de jos, ghetouri pentru oamenii muncii, cartiere de vile şi case de saşi pentru protipendadă etc. Dar nu pot trece cu vederea multele carenţe ale noului sistem din România de azi, capitalistă: nesiguranţa locului de muncă pentru mulţi, şomajul care a explodat după 1990, distrugerea sectoarelor din economie care "mergeau" bine, corupţia care a luat amploare (de la un pachet de cafea sau de Kent s-a ajuns la vile, maşini, concedii plătite), lipsa de responsabilitate a celor care ajung (temporar) să conducă etc. Nu mai vorbesc de o politică tot mai evidentă de desnaţionalizare, pe care unii o consideră necesară şi obligatorie pentru a fi acceptaţi în Europa, ceea ce este o imbecilitate... Mă opresc, ca să nu dau în bâlbâială. * La Editura Vremea, a apărut un volum mai mult decât interesant: "Vom bea până la neputinţa sufletului. Scrisori ale lui Emil Brumaru către Petre Stoica" (doi poeţi dragi mie). S-or fi gândit cei doi că, murind, cineva le va publica epistolele, în cazul acesta, Fabian Anton. Aştept răspunsurile lui Petre Stoica, dincolo de moarte. * Un juriu de membri ai Uniunii de breaslă a desemnat-o pe prozatoarea Gabriela Adameşteanu (n. 2 IV 1942, Tg. Ocna) "scriitorul anului 2019", la ediţia a IV-a a, hai să-i zicem, concursului. În urmă cu un deceniu, în 2009, CNSAS a stabilit că scriitoarei "nu i se poate atribui calitatea (sic!) de lucrător/colaborator al Securităţii" (deşi figura ca sursă a Direcţiei de Informaţii Externe). Hoţul neprins e negustor cinstit, iar la noi e plin de... negustori cinstiţi. * În revista România literară, Mihai Zamfir descoperă... secretul lui Polichinelle: că foarte puţini copii de scriitori, au ajuns, la rândul lor, literaţi, oprindu-se la Mateiu Caragiale şi la Dinu Pillat, care, parcă, au moştenit ceva din harul taţilor. Păi, asta se ştie de multă vreme şi este valabilă şi pentru alte literaturi şi nu numai. În fotbal, de exemplu: Edy e umbra lui Puiu Iordănescu, Ianis nu ajunge la genunchiul lui Gică Hagi, "Regele" Pele a avut, între multe fete, doi băieţi, Edson şi Joshua, ambii au jucat fotbal, dar fără strălucire etc. În schimb, din părinţi anonimi, au "ieşit" progenituri de excepţie în toate domeniile: G. Enescu, N. Grigorescu, Marin Preda, Gh. Gaţu, I. Năstase, Simona Halep, Nadia Comăneci...