Continental
Tribuna
Ochiul şi urechea
România - ţara care-şi respinge valorile
N. I. DOBRA
893 vizualizari
România - ţara care-şi respinge valorile

În "cronica" lui Ion Mariş, la un moment dat, am găsit următoarea notiţă: "28 aprilie 1942 Lucia Cosma, decana muzicală a Sibiului", anunţă într-un articol din ziarul "Tara", concertul festiv al maestrului George Enescu, ocazie cu care i s-a decernat titlul de "Membru de Onoare" al Reuniunii de Cântări "Gheorghe Dima".
Pornind de la această ştire lapidară, am aflat că acel concert susţinut la Sibiu a constituit un adevărat eveniment. Enescu a locuit la HoteIul "Împăratul Romanilor", i s-a organizat o festivitate, iar viceprimarul oraşului, dr. Simion Mitrea, a rostit un discurs emoţionant. A doua zi, Enescu a fost invitat la fa­milia Veturia şi Onisifor Ghibu, ea, cântăreaţă de lieduri, apreciată de compozitor, el, profesor universitar, pedagog, membru corespondent al Academiei Române. Iată ce notează Ghibu în jurnalul său: "În ziua de 29 aprilie 1942, a doua zi după concert, l-am avut la masă, la noi, pe maestrul G. Enescu, cu care ne-am întreţinut timp de aproape trei ore, într-o caldă atmosferă de adevărată prietenie. (Familia Ghibu locuia la parterul clădirii de pe actuala stradă I. Raţiu nr. 3 - n.i.d) Înainte de plecarea din casa noastră de pribegi frământaţi de doruri multe şi de dureri adânci, mi-am adus aminte că în "Prolegomenele" mele am tipărit şi articolul despre maestrul Enescu, scris în 1918, la Chişinău, şi astfel m-am simţit îndemnat să-i ofer ca amintire un exemplar, pe care am scris următoarele cuvinte de dedicaţie: "Maestrului George Enescu, în amintirea dureroasei şi măreţei noastre pribegii din laşul şi Chişinăul anilor 1917 şi 1918 şi în aşteptarea apropiatei reîntâlniri şi în Clujul nostru scump şi cu neputinţă de uitat şi în Stana noastră din preajma Ciucei deasupra căreia pluteşte spiritul neadormitului O. Goga (care murise în 1938 - n.i.d.) Omagiu de admiraţie. În Sibiul celei din urmă pribegii, la 29 aprilie 1942".
Enescu a răspuns pe "Cartea Stanei" (Stana fiind reşedinţa familiei Ghibu, în zilele bune de după Marea Unire - n.i.d.): "În limitele disponibilităţilor, po­liţa va fi respectată. Cu cele mai sincere mulţumiri şi calde urări, George Enescu, 29 aprilie 1942, în drum spre Cluj şi spre Stana".
Nu ştiu dacă Ghibu şi Enescu s-au mai revăzut, drumurile lor despărţindu-se iremediabil cu venirea comuniştilor la putere: Ghibu a fost ostracizat în ţară, Enescu luând drumul exilului. N-a fost singurul care a preferat să mănânce pâinea acră a exilului, decât să trăiască într-o Românie care niciodată nu şi-a respectat valorile decât, eventual, după ce s-au prăpădit.
Enescu s-a stabilit la Paris, împreună cu soţia lui, principesa Cantacuzino (1878-1968). Făcea turnee, dar nu trăia pe roze. Bunul său discipol Yehudi Menuhin, devenit celebru, povestea: "Treptat a trebuit să-şi vândă mobila, să-şi înlocuiască pianul lui cu coadă cu unul drept şi să se mute la demisol într-o lo­cuinţă strâmtă şi întunecoasă. Enescu era tot mai încovoiat (...) Infirm, cu auzul uşor afectat, era capabil încă să cânte de o manieră inegalabilă (...) S-a prăpădit, la Paris, în ziua de 4 mai 1955”.
"Maruca", soţia lui, s-a prăpădit în 1968, la Geneva, în Elveţia. Fusese, anterior, soţia prinţului Mihail G. Cantacuzino, apoi amanta filozofului Nae Ionescu, ideologul legionarilor... Dar astea-s alte poveşti.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia