Astăzi se împlinesc 110 ani de la naşterea unui român, sibian, răşinărean de vază, unul dintre puţinii care au reuşit să-i uimească pe conservatorii, naţionaliştii, îmbâcsiţii francezi de după Al Doilea Război Mondial, Emil Cioran, scriitor şi filozof, revelat generaţiei noastre abia din 1990 încoace. S-a făcut mare zarvă în presă în 2011, la centenarul lui Cioran şi vă redau câteva titluri din tabloidele bucureştene de atunci: Bătălia pe manuscrisele Maestrului, la Paris, Despre Cioran şi imposibila întoarcere la Răşinari, Beneficiara licitaţiei de la Paris dezvăluie: "l-am plătit 36.000 de euro Eleonorei Cioran", Cumnata filozofului Emil Cioran spune că mulţi au profitat de vârsta şi de boala ei, A doua Apocalipsă după Cioran-Cumnata filosofului, acuzată de imoralitate, Cum a fost umflat Cioran de la 36.000 la 405.000 de euro, Marele vagabond al unei metafizici îmbătrânite: Despre Emil Cioran, Cine mai are nevoie de Cioran. Licitaţia Cioran, un moment trist, Manolescu: "Emil Cioran este un mort inutilizabil", Nu sunt bani pentru Emil Cioran etc.
Opera şi personalitatea gânditorului Cioran au fost trecute în plan secund de aşa-zişii gazetari şcoliţi de "Maestrul" Ion Cristoiu, pe ei interesându-i tot felul de evenimente colaterale neesenţiale în contextul aniversării. Dacă ar fi trăit, cu siguranţă că Emil Cioran ar fi fost scârbit de felul în care românii au înţeles să-l evoce.
Pe această felie de pagină, vă voi reda câteva din sentinţele filozofului, culese din unele volume pe ca­re le am la îndemână, pentru a puncta dimensiunile şi adâncimea gândirii lui:
"Noroiul e mai plăcut decât sângele; şi e mai mul­tă dulceaţă în viciu decât în virtute, mai multă umanitate în depravare decât în austeritate * Răbdarea germanilor e fără margini, până şi în privinţa nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hörderlin patruzeci * Înţelepciunea? Să înduri cu demni­tate înjosirea la care ne supun găurile noastre * Vremea noastră va fi marcată de romantismul desţăraţilor. A început să se întrevadă un univers în care nimeni nu va fi din partea locului. * Occidentul? O po­sibilitate fără viitor * Un om de caracter poate fi transformat în marionetă prin linguşire, sub a cărei dulce putere privirea cea mai vioaie capătă expresie bovină * Nu locuim într-o ţară, ci locuim într-o lim­bă. Patrie asta înseamnă şi nimic mai mult * O omenire ghiftuită produce sceptici, niciodată sfinţi * Ca să mânuieşti oamenii, trebuie să ai viciile lor şi încă să le ai cu vârf şi-ndesat. * Fără Dumnezeu, totul e neant. Iar Dumnezeu? Neantul suprem. * Îmbătrânind, înveţi să-ţi înlocuieşti spăimântările cu rânjete * Nu mă mai întrebaţi ce program am: să respiri nu e un program? * Din veacul veacului, Dumnezeu a ales mereu în locul nostru; până şi cravatele pe care le purtăm * Cel care între 20 şi 30 de ani nu subscrie la fanatism, la furie şi la demenţă este un imbecil. Nu eşti liberal decât din oboseală, democrat, din raţiune * La urma urmei, nu mi-am pierdut timpul, m-am vânzolit şi eu, ca oricare, în acest univers aberant".
S-a prăpădit în 20 iunie 1995, de o boală îngro­zitoare pentru un asemenea om, Alzheimer, şi odihneşte în Cimitirul Montparnasse.