Tribuna
PNL
Ochiul şi urechea: N-a vrut să-şi vopsească părul şi să-şi dea jos barba
N. I. DOBRA
1290 vizualizari

Un eseu interesant (dar cam stufos) am primit de la Teodor Fleşeru. În limita spaţiului, public câteva pasaje cu tâlc: "(...) Anul trecut am plecat la München, la un amic cu care am crescut în Sibiu (...) De fiecare dată când trec graniţa, retrăiesc beţia interzisă altădata - s-o poţi face legal! A sări afară din ţară atunci, însenina de multe ori o experienţă sinucigaşă, dar, cu noroc, puteai deveni o reîncarnare spirituală. Acum, ajungând la amicul de odinioară, m-am pomenit într-un trecut românesc-sibian, plin de saşi şi români privilegiaţi pentru că au rude în Germania Federală, ţanţoşi de parcă ei ar fi câştigat Al Doilea Război Mondial. Până şi vremea era ca acum 40 de ani, temperată spre neprietenoasă, românii noştri adunându-se în jurul sticlelor cu vin roşu, fumând şi bârfind. Mulţi sunt bolnavi sau se dau bolnavi, graţie certificatelor procurate de la medici români din München, îndeajuns de adevărate pentru o pensie de boală de vreo 700 de euro, trăiesc în camere de bloc, unde n-au voie să găzduiască "străini" (turnătoria la nemţi e boală grea, se ascund după perdele şi dau telefon la poliţie), mănâncă din conserve ieftine şi încearcă s-o mai pună de câte un grătar cu mici pe malul râului Isar. Pe de altă parte, stau cu urechile ciulite la tot ce se întâmplă în ţară, un fel de Europa Liberă inversă, adoptând teorii ale conspiraţiei, care de care mai fantasmagorice (...) Eu inteţionam să mă lipesc la ceva de lucru, să fac un ban în plus, dar n-am avut noroc, fiind refuzat pe motiv de vârstă. Amicul sibian mi-a dat de înţeles că ar fi bine să mă vopsesc şi să-mi rad barba ("s-arăţi, şi tu, a neamţ"). Atunci m-am lăsat păgubaş şi-am tulit-o înapoi acasă. Amicul mi-a cumpărat biletul de autocar până la Sibiu, vârându-şi şi un sandviş în traistă, dezgustat de aerele mele de om liber, care trăieşte în ţară, la ţară (...)"
Corespondentul nostru n-a vrut să-şi "oxigeneze" părul - probabil, cărunt - nici să renunţe la barba adiacentă şi s-a întors în ţară mofluz. Istoria mi-a amintit de un film vechi, cu Marcello Mastroianni, italian brunet ,care, în tren spre Germania, intră în WC şi se face blond, părul lui arătând precum puful unui puişor proaspăt ieşit de sub clocă. Povestea lui Teodor Fleşeru mi se pare plauzibilă, în afară de secvenţa cu schimbarea înfăţişării, pentru că ştiu pensionari care lucrează pe bani buni în ţara Angelei Merkel, fără a le cere cineva să-şi facă... operaţii estetice.
"Introducerea" eseului, care atacă problema corupţiei, am eliminat-o nu pentru că autorul n-ar avea dreptate, ci pentru că, vorba lui: "e poveste veche, atât de înrădăcinată în psihicul nostru încât a devenit o a doua natură" şi făcea corp străin cu restul textului. Oricurn, mai aştept observaţii şi băgări de seamă pe diferite subiecte, cu o condiţie: să încapă în această rubrică!

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
DC

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica