Doi oameni cu iniţiativă, profesorii Nicolae Constantin şi Ştefan Haraga, de câţiva ani, organizează excursii împreună cu cadrele didactice de la fostul Liceu de Industrie Alimentară (L.I.A.), numit în prezent Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară "Terezianum" Sibiu. În acest an au "bifat" ediţia a XV-a, la care au participat 43 de dascăli pensionari, care au parcurs circa 300 de kilometri, pe traseul Sibiu-Agnita-Sighişoara-Viscri-Biertan-Mediaş-Sibiu.
Ştefan Haraga ne-a oferit câteva amănunte: "Am pornit cu autocarul din parcarea de Iângă Sala Thalia, primul popas fiind la Agnita, unde am vizitat Cetatea Ţărănească cu Biserica Fortificată, datând din anul 1466. La Sighişoara               ne-au impresionat Cetatea şi centrul istoric, datând din 1280. În judeţul Braşov, am adăstat la Viscri, sat săsesc, atestat din anul 1185, cu o biserică fortificată aflată pe lista monumentelor UNESCO. Prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Britanii,  atras de pitorescul acestor locuri, a contribuit la renovarea bisericii şi a câtorva case din localitate, unde vine, din când în când, cu plăcere nedisimulată. Urmă­torul popas l-am făcut la Biertan, altă localitate cu o bogată istorie, în care se află cea mai impunătoare cetate ţărănească şi biserică for­tificată din Transilvania, locuită de saşi încă din anul 1224 (...) A fost o excursie frumoasă şi interesantă, cam greu de realizat în mod individual (...)".
La Biertan, bineînţeles, excursioniştii au participat la prânzul festiv, după care, la întoarcere spre Sibiu, au mai oprit o dată în centrul vechi al Mediaşului aflat în plină renovare.
Pentru anul viitor, organi­zatorii au propus următoarele destinaţii: Poiana Narciselor, Bâlea Cascadă, o masă câm­penească pe Valea Lotrioarei, probabil, la începutul lunii iunie.
Ştefan Haraga a conceput, pentru acest eveniment, un caiet-program, cu o hartă a traseului de parcurs şi cu câteva sfaturi pline de tâIc: "Nu lăsa nimic pe mâine, lasă pe poimâine; vei avea două zile libere (...) Cea mai minunată zi e mâine: mâine o să mă plimb în natură; mâine o să citesc dintr-o carte; mâine o să rezolv problemele amânate; mâine încep o dietă alimentară şi nu o să mai mănânc după ora 18. Dar nu ştiu cum se face că atunci când mă trezesc, este mereu... azi".
Mi-a plăcut şi epigrama dedicată directorului de şcoală: "A condus o şcoală-ntreagă/Cu elevi şi angajaţi/ A lătrat în stânga-n dreapta/Dar pe nimeni n-a muşcat". Într-un o­cean de nenorociri, de cala­mităţi de tot felul, de oameni nevoiaşi, suferinzi, nefericiţi, mă bucur să constat că mai există şi pensionari fericiţi, care se bucură de fiecare zi, care aşteaptă cu nerăbdare urmă­toarea ieşire din cotidianul cenuşiu.
În încheiere, n-am decât a-i felicita pe cei doi inimoşi organizatori de la L.I.A. pentru efortul şi strădania lor, iar colegilor lor le doresc să răspundă cu acelaşi entu­ziasm viitoarelor chemări la drumeţie.