Friedrich August von Hayek (1399-1992), economist, filozof, laureat al Premiului Nobel pentru economie, reprezentant de seamă al şcolii austriece, avea o vorbă: "Pentru ca oamenii să sprijine cu certitudine o cauză comună, ei trebuie să fie convinşi că atât scopul, cât şi mijloacele sunt alese corect...  "Asta ce ar însemna, "tradus" în limba noastră: că este nevoie de o anumită ordine şi disciplină în tot ce întreprindem, inclusiv în cum scriem sau vorbim, adică este nevoie de CENZURĂ, o instituţie care a existat şi va exista cât e lumea şi pământul. Cine a exercitat-o? Dar cine nu: de la şeful de clan, de trib, de familie, la stat, biserică, instituţii anume create... Când, în 1977, după aproape 30 de ani, Ceauşescu a desfiinţat Direcţia pentru Presă şi Tipărituri, care avusese oameni "specializaţi" în a cenzura totul în domeniu, a fost doar praf în ochii naivilor, fiindcă, de fapt, toţi cenzorii respectivei instituţii au fost redirecţionaţi spre redacţii de ziare, radio, tv, edituri etc, ca să nu mai vorbesc de tartorii secţiilor de propagandă ale Partidului. Am înţeles: România era un "stat totalitar" condus de un"dictator", care dorea ca nimeni şi nimic să nu-i submineze prerogativele şi avantajele de care se bucurau ciracii săi. Cum zicea Hayek, cenzura nu trebuia doar să limiteze accesul la informaţii indezirabile, ci trebuia să supravegheze procesul creativ în sfera profesională şi în viaţa privată a oamenilor. 

Asta am înţeles, dar de ce mai este nevoie de cenzură şi într-o democraţie, într-un "stat de drept"? Iată ce-mi răspund "specialiştii" în domeniu: "Într-un stat democratic, cenzura asigură securitatea internă şi externă a ţării, stabilitatea statului şi sistemului politic, cu respectarea maximă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti".  Iar mai departe: "În societatea civilă există asigurare publică şi juridică pentru libertatea de exprimare". 

Asta s-o spuneţi mutului de la manutanţă, nu mie, care, de 47 de ani sunt încadrat în sistemele ideologice socialist, respectiv capitalist şi am învăţat, cât de cât, cum să scriu ce gândesc fără a deranja prea rău "ordinea''de stat". Întreb retoric: Care este rolul Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) dacă nu acela de a urmări, cenzura şi sancţiona anumite abateri de la nişte regulamente arbitrar stabilite în funcţie de cei care sunt la Putere într-o anumită perioadă, din moment ce însăşi componenţa acestui CNA este stabilită pe criterii politice, ca şi guvernul, ca şi conducerile instituţiilor aşa-zis descentralizate. Cum se face că, după o foarte scurtă perioadă, după 1989, toată mass-media şi-a eliminat termenul "liberă" din titulatură (inclusiv Tribuna!)  cu excepţia "României libere" şi "Europei libere", care au rămas aşa din inerţie, nu fiindcă chiar aşa ar fi?! Revenind de la titlul acestui eseu (inutil), până la urmă, trebuie să acceptăm că, dintotdeauna, pentru totdeauna (!) cenzura este un rău necesar, fiindcă altfel nu ar fi rezistat atâta amar de vreme sub toate regimurile laice ori religioase (vezi inchiziţia bisericească). Dar vorba unui înţelept: nu strânge şurubul prea tare, pentru că poţi avea surpriza să se rupă când nu te aştepţi...