Este un arbore care poate atinge înălţimea de 30 m, întâlnit în zonele de deal şi de munte. Răspândit în Europa şi nordul Asiei, are o longevitate de 100 de ani.
Frunzele conţin flavonoizi, uleiuri eterice, tanin. Au întrebuinţare în medicină, la eliminarea sărurilor de calciu şi a colesterolului. Se prepară un ceai din două linguriţe plantă mărunţită la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 10 minute. Se strecoară şi se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, pentru neutralizare. Se lasă 6 ore. Se bea în cursul unei zile.
Ceaiul de frunze de mesteacăn este indicat şi în caz de gută, hidroptizie şi calculi renali.
Sucul obţinut primăvara devreme din rămurele tinere şi din tulpină se administrează câte un pahar, fracţionat, în cursul unei zile, pentru întărirea generală a organismului.
Uleiul extras din frunze de mesteacăn se foloseşte extern la eczeme şi psoriazis.
Şamponul pe bază de sevă de mesteacăn este folosit pentru tratamentul părului, dându-i un aspect pufos şi lucios.
Frunzele se culeg din mai până în iulie şi se usucă la umbră.
Frunzele şi scoarţa se utilizează la vopsitul firelor naturale, în galben şi portocaliu.