Este o plantă erbacee, perenă, cu pretenţii scăzute faţă de căldură. Este răspândită în o parte din Europa şi cultivată în America. Conţine uleiuri eterice, tanin, flavonoizi, caroten, tocoferoli. Planta este folosită de mult timp în probleme digestive, crampe, spasme, flatulenţă, colon iritabil, litiază la vezică şi rinichi şi probleme respiratorii. O linguriţă plantă mărunţită la o cană de apă clocotită. Se acoperă 10 minute. Se strecoară. Se administrează 1-2 căni pe zi. Este o plantă diuretică şi depurativă prezentând un tonic general pentru organism.
În afară de menta bună (mentha piperita) şi celelalte plante, precum creaţa (mentha spicata) şi menta broaştei (mentha aquatica) sunt folosite în scopuri medicinale. Conform medicinei tradiţioale chineze, menta are afinitate pentru plămâni şi ficat. Chinezii o administrau în tuse, răceală, dureri de cap, febră. S-a dovedit că prezintă proprietăţi antivirale foarte puternice. În caz de dureri de cap, se foloseşte ca unguent uleiul de mentă. Uleiul de mentă şi mentolul au efect asupra durerilor musculare şi osoase, când este aplicat extern sub formă de creme şi geluri. Uleiul de mentă uneori poate produce iritaţii, se va aplica cu prudenţă mai ales în jurul ochilor.