Pufuliţa cu flori mici este o substanţă erbacee, perenă, care creşte în zone umede la liziere de pădure. Este cunoscută ca plantă medicinală, contra bolilor de prostată, în întreaga Europă, dar şi în afara ei. Există numeroase varietăţi, dar planta tămăduitoare în afecţiunile prostatei este varietatea cu flori mici, în culori roşiatice, roz-pal sau albicioase. În scop medicinal, se colectează întreaga plantă, tulpina, frunzele şi florile. Se va culege planta din mijloc, pentru ca să poată forma noi mlădiţe laterale. Din acest ceai se beau şi în cazurile cele mai grave două căni pe zi. O cană dimineaţa pe stomacul gol, şi o cană seara, înainte de culcare. Nu se va administra epilobium hirsutum (care are perii pe ea) şi epilobium angustifolium, care poate să atingă chiar 1 m înălţime. Florile la aceste plante sunt mult mai mari, de mărimea unghiei degetului mare şi declanşează un efect contrar, este descrierea vestitei vindecătoare austriace Maria Treben. Planta are efect şi în cazul persoanelor cu afecţiuni ale vezicii urinare şi ale rinichilor. Efectul curativ s-a dovedit şi în cazul cancerului vezical. Se cunoaşte cazul unui bărbat care a băut două căni ceai de pufuliţă şi după 14 zile, afecţiunea lui de prostată s-a ameliorat. Într-o carte veche, găsită la München, pufuliţa era consemnată în mod oficial pentru tratamentul prostatei.

Pufuliţa cu flori mici se poate administra şi în cazul femeilor care au probleme urinare, înlocuind parţial medicamentele de sinteză.

Ceaiul se prepară opărind o linguriţă de plante cu o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 10 minute. Se vor bea două căni pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi a doua seară cu o 1/2 oră înainte de cină.