Până am mai avut bunicii la Păuca, vara acolo îmi petreceam vacanţa mare. (Asta până în 1955, când au fugit de chiaburie şi de colectivizare, încercând să se integreze oraşului, iar eu eram trimis în tabere de pionieri, la munte sau la mare, trei săptămâni, gra­tis). Măi, nepoate - îmi zicea moşu', când avea chef de vorbă şi-afară ploua, de nu putea merge la câmp - niciodată, când îi fi crescut, să nu arunci gunoiul adunat de prin jurul casei peste gard în ograda vecinului şi să nu-i pândeşti găinile după colţul şurii, să le prinzi dacă îţi intră în grădină, să le suceşti gâtul şi să le faci ciulama. Dacă nu poţi fi prieten cu el - din cine ştie ce pricini - lasă-l în plata Domnului şi vezi-ţi de-ale tale. Şi, mai ales, fereşte-te de jude­căţi ca de dracu, fiindcă şi procurorii, şi judecătorii, şi avocaţii sunt oameni supuşi greşelilor, cu voia ori fără voia lor. Ştii vorba proverbului: Nimeni nu te scarpină mai bine ca tine, aşa că încearcă să oco­leşti scărpinatul altora.
I-am urmat cu sfinţenie sfaturile bătrânului şi în toată viaţa asta (nesperat de lungă) n-am chemat pe nimeni în sala paşilor pierduţi. Asta nu înseamnă că n-am avut parte de procese şi înainte de '89 şi, mai ales, după, de când cu democraţia capitalistă. N-am fost dat în judecată pentru ce am vorbit, ci pentru ce am scris. La un moment dat, prin 1976, am fost chiar "vedetă" la postul de radio Europa Liberă, unde, seară de seară, mi se citea şi comenta un articol în care îl făcusem varză pe un oarecare inginer Eduard Zoller, care m-a dat şi în judecată pentru "insultă şi calomnie", deşi documentarea era "la sânge". (Oricum, făcând valuri pe aici şi pe afară, a obţinut ce dorea: viză de plecare definitivă "oben", dar pe mine m-a că­rat pe la Alba Iulia ca pârât sau inculpat, nu mai ştiu cum era legea, câteva luni bune.)
După '89, cum scriam ceva despre cineva, căruia nu-i convenea, pac! la Judecătorie, la Tribunal, la Procuratură, la Poliţie... Am dat cu "subsemnatul" de mi s-a acrit, dar am scăpat basma curată...
Acum, mă aflu între ciocan şi nicovală, într-un proces de grăniţuire între vecini, eu neavând nici în clin nici în pălărie cu acest diferent în care am fost târât ca "parte", locuind în acelaşi imobil cu cei interesaţi. Am plătit - ca să nu fac notă discordantă - avocat, alături de ceilalţi, am plătit expert con­statator, s-a dat o hotărâre, care, fireşte, nu-i defini­tivă, fiecare din părţile implicate având dreptul să o atace. Le-am comunicat, verbal şi în scris, vecinilor, avocatului, Judecătoriei (Secţia Civilă), că nu mai sunt dispus să fiu părtaş la această mascaradă, care ar fi putut fi evitată pe cale amiabilă. Ştiu, din experienţele anterioare, că avocaţii şi judecătorii pot lungi un asemenea proces ani de zile, cu cheltuielile aferente şi, la aproape 15 luştri de viaţă, am alte priorităţi decât să-mi pierd vremea cu asemenea căcaturi (5 metri de teren în sus ori în jos şi un gard care ar trebui mutat!)
Cu umilinţă, le comunic, şi pe această cale, celor implicaţi, să nu mai conteze pe mine nici ca pârât, nici ca martor, nici ca altceva.