Prin amabilitatea lui Ştefan-Cornel Rodean, am primit nr. 2 al revistei trimestriale de satiră şi umor "ACUS", editată de Cenaclul "Nicolaus Olahus" din Sibiu. Din cu­prins: epigrame, proză scurtă, versuri satirico-umoristice, aforisme, caricaturi, precum şi colaborări de la alte cenacluri din ţară. În limita spaţiului oferit de această rubrică, vă ofer o selecţie de epigrame şi cimili­turi, spre descreţirea frunţilor.
La moartea savantului: "La crucea unui om ales/Jelesc ai soaţei ochi căprui/Că i-a rămas doar ce-a cules/Din şanţurile scoarţei lui"; Ţara mea: "Cu munţi se­meţi, cu dealuri şi cu şes,/Cu bogăţii-n adâncuri fabuloase,/E-un colţ de Rai în care-un neam ales/Sunt toţi culegătorii de foloase" (Gheorghe Şchiop) * La parastasul soţului: "Şi acum, a câta oară/Lipsa ta îţi simt, iubite,/Că de-o vreme, tusea doară/Mă mai scoate din sărite"; Constatare: Acum, când fac o analiză,/Constat a nu ştiu câta oară/Că ţara a ieşit din criză/Dar criza n-a ieşit din ţară" (Nicolae Mihu) * Viaţa, totuşi: "Cu o do­ză, dublă doză/de iubire şi glucoză,/fie cântec, fie proză,/viaţa pare mult mai roză"; Cât de cât: "Ştie oricine, toţi murim/Însă-nsoţit de-un marş funebru/şi mortul cvasianonim/se simte, cât de cât, celebru" (Corneliu Şerban) * Viaţa mea: "Cândva, de toate am avut,/Apoi calic eu deveneam,/Dar am muncit cât am putut,/Iar astăzi... tot ce n-am vrut am"; Gândind la guvernanţi: "De treci Codrii de Aramă/Astăzi prea uşor se poate/Ca să îi înjuri de mamă./Printre falnicele... cioate" (Liviu Ceava-Celi) * Împlinire: "N-avem motive de jelanii/Cât îl avem pe Sam ca unchi/Să ia aminte toţi fazanii:/Nu ne târâm, stăm în genunchi"; Inocenţă: "Bazat pe dreptul garantat/Când a furat a mea simbrie/Atât de mult m-am supărat/Că scriu acum din puşcărie" (Nicolae Ghinea) * Unui pensionar militar: "Ordine primea-n armată/De la şefii fără milă/Azi, pe-o listă mai bogată/Sarcini de la o... civilă"; Dorinţă: "Să devină marinar/S-a zbătut precum albina/A făcut şi şcoală, dar/L-a împiedicat... Marina" (Nicolae Munteanu) * Zâmbind cu părinţii: "O credincioasă din Banat vine cu un prunc la botez, în calitate de naşă. La "lepădări", preotul o întreabă: "Te lepezi de satana?" La care moaşa răspunde: "M-aş lepăda, dom' părinte dragă, d-apoi nu ştiu cum, că tăt după mine să ţâne, blăstămatu' şi mi-i milă de el să-l las sângur" (Romeo Petraşciuc) * Umor sibian de altădată: "Ce este femeia? Avocatul: Un proces foarte încurcat; Medicul: O boală veche şi grea; Preotul: Binecuvântarea şi blestemul lui Dumnezeu; Astrologul: E soare cu dinţi; Filozo­ful: E totul sau nimic; Istoricul: E istoria cea mai încâlcită; Negustorul: O marfă rentabilă; Inginerul: Un teren nemăsurat; Măcelarul: Carne amestecată cu oase; Hama­lul: E povara cea mai grea; Ofiţerul: Un câmp strategic; Grădinarul: Un trandafir care se veştejeşte; Poetul; E un înger care visează; Bancherul: E o monedă cu două feţe" (Din publicaţia Calicul, nr. 6-7, 1925).
Desenele poartă semnătura caricaturistului Cristinel Vecerdea-CRIV.
O revistă care respectă panseul lui Sebastien-Roch Nicolas de Chamfort (1741-1794): "Ziua cea mai irosită este cea în care n-am râs".