Aşa scria în cartea lui de memorii versatul politician Constantin Argetoianu, continuând: "Aceasta este realitatea regimului nostru politic, realitate urâtă, ascunsă sub variatele culori ale tuturor panglicăriilor democratice". Şi tot el, în alt loc spunea: "Minciuna sentimentală şi naţională e o mare eroare. Educaţia poporului nu se poate baza decât pe adevăr şi pe fapte concrete. Avem în istoria noastră destule, ca să nu fim siliţi să inventăm". Întrebaţi-i pe liberalii de azi da­ că ştiu ceva despre acest vechi şi deştept liberal (dar nu numai!) * Nicolae Manolescu, un oportunist precum mulţi români care se respectă, scrie: "Cum să nu-l apuce dorul de comunism, când slujba îi era stabilă şi preţu­ rile mici, când concediul era concediu, când pe străzi nu erau crime, nici droguri? Când alegerile erau aranjate cu grijă de partidul unic, dar nu erau prilej de circ ca astăzi?". Au trecut doar 32 de ani de capitalism şi deja nu vă mai place? Dacă-i democraţie, cine vă împiedică să schimbaţi regimul, ori credeţi că vor veni americanii cu armata, cum au făcut ruşii cu Cehoslovacia? Nu, acum au al­ te metode să te silească să joci cum vor ei, mai sofis­ticate şi mai... umanitare. * Eugene Scheffelin (1827-1906), ornitolog american şi iubitor al scrierilor lui Shakespeare, în lipsă de ceva mai bun, s-a apucat să identifice... păsările care apar în piesele şi sonetele marelui Will! Şi, ce credeţi: a depistat nu mai puţin de 40 de soiuri de zburătoare "risipite" prin operele scriitorului. Mă întreb cam cât timp i-a luat... cercetarea? * O doamnă profesoară, deplângând schimonosirea limbii române, scria printre altele: "Din programa actuală de limba şi literatura română pentru gimnaziu a dispărut noţiunea de anacolut (...)" E doar una dintre observaţiile ce se pot face manualelor, fapt care explică, de altfel, mul­ tele greşeli de exprimare, mai ales orală. De exemplu: "Cine mă caută, am plecat la terasă" este o exprimare care atestă anacolutul, încălcându-se planul logic cu cel gramatical. Varianta corectă este: "Dacă mă caută cineva, spune-i că am plecat la terasă" (Când le auzi pe gaiţele de la tv cum vorbesc când nu au prompterul ca să citească, ţi se face părul măciucă.) * Henry CharIes Bukowski (1920-1994) a fost un scriitor american de origine germană, cunoscut prin opera lui, ca şi prin existenţa de boem pe care a dus-o. El avea o teorie interesantă despre băutură: "Băutura e ceva emoţional. Te scutură şi te scoate din stereotipia vieţii de zi cu zi, te zgâlţâie şi te mişcă din trupul şi mintea ta şi dă cu tine de pereţi. Am senzaţia că băutura e o formă de sinucidere, din care ţi se permite să revii la viaţă şi s-o iei de la capăt a doua zi. E ca şi când te-ai omorî şi apoi ai renaşte. Cred c-am trăit vreo 10 sau 15.000 de vieţi pân-acum". Recent, la Editura Polirom din Iaşi i-a apărut în româneşte cartea "Despre băutură". (O nedumerire tot am: cum de marii beţivi au fost şi mari scriitori-sau viceversa: Fitzgerald, Hemingway, Mailer, Capote, Faulkner, Baudelaire, Apollenaire, Verlaine, Esenin?) * Un alt politician român de valoare între ce­ le două războaie mondiale a fost Grigore Gafencu (1892-1957), fost ministru la Externe, doctor în Drept. În "Însemnări politice" scria cu îndreptăţire: "Alegerile libere, destinderea politică, concentrarea într-un mănunchi a tu­turor forţelor naţionale, unificarea sufletească, învingerea definitivă a tuturor forţelor centrifugale şi a iredentismului şi, totuşi, satisfacerea minorităţilor, aceasta e soluţia". Miniştrii noştri de acum sunt nişte marionete penibile.