Se cunosc peste 200 de varietăţi. Cele mai întâlnite sunt curmalele din Algeria şi Tunisia.
Arabii deşertului o con­sideră drept sursa vieţii. Curmala oferă călătorului fructul său hrănitor şi o băutură dulce, atunci când se montează un robinet în trunchiul copacului. Cur­malul oferă fibre textile pentru confecţionarea hai­nelor şi funiilor şi umbră răcoroasă.
Curmalele conţin vita­mi­nele A, D, B1, B2, C, cal­ciu, fier, magneziu. Sunt fructele cele mai bogate în energie. 10 curmale oferă 275 de calorii. Aceasta re­prezintă 11% din nevoia zilnică pentru un bărbat care efectuează o muncă fizică medie. Curmalele sunt extrem de hrănitoare, fiind uşor de asimilat pen­tru organism. Conţinutul lor de grăsimi este de 0,5%. Curmala potoleşte tusea excesiv de uscată, calmează mucoasa bron­hiilor. Acest lucru se dato­rează contităţii mari de zaharuri pe care le conţin şi altor componente care nu au fost încă studiate. În acest caz, se indică fier­berea lor în lapte. Curma­lele se indică în insufi­­ci­enţă renală, deoarece se limi­tează aportul de pro­teine. Curmalele fiind e­ner­gi­zante, se recomandă în caz de oboseală sau slăbiciune, în mod special la atleţi, femei însărcinate sau celor care alăptează. Curmala este un tonic mus­cular, preventiv al îm­bătrânirii, recomandat în convalescenţă, astenie fizică şi intelectuală, tuber­culoză, anemie, preveni­rea cancerului, senescen­ţă. Se consumă fructul ca atare, în stare proaspătă sau uscată. Curmalele us­cate se pot înmuia în apă sau lapte înainte de a fi mân­cate. Praful de curma­le dă o făină albă utilizată de popoarele no­made. Sucul sau mierea curmalelor înlocuiesc un­tul şi zahărul în preparate culinare. Sâmburele spart şi muiat cu apă în clocot poate ajuta la hrănirea că­milelor, măgarilor şi caprelor.