Tribuna
Cu cărţile pe faţă
N. I. DOBRA
972 vizualizari
Cu cărţile pe faţă

 

Printre alte hârţoage îngălbenite de vreme, am dat peste un articol de-al meu din 1991 "Raid printre comercianţii neprivaţizaţi (încă)", în care am menţionat numele magazinelor şi gestionarilor, cu bunele şi relele lor: Marin Mocofan, Augustin Lazăr, Valerica Toma, Constantin Oacă, Marin Chiribuţă, Maria Munteanu, Mihai Manea, Virgil Muscă, Ieronim Tecoanţă, Aurica Vidrighin, Elena Costea, Dochia Stefănuţ, Maria Bogdan, Doina Cinezan, Ion Vulturescu, Ioan Belaşcu, Sain Căpruţă, Teodora Folea...Câţi or mai trăi şi pe unde or mai fi? (La vremea aceea încă aveam voie să publicăm ce constatăm, nu ca acum: "La un magazin organele de control au găsit peşte alterat, care a fost scos din vânzare, iar gestionarul în vârstă de 45 de ani a fost amendat." Halal de aşa ştire) * Prin luna mai, doamna Astrid Cora Fodor, a cărei calita­te de bază este optimismul, le spunea unor ziarişti care înghit toate gogoşile acre fără să clipească şi fără să le mestece, că "cel mai probabil arena (stadionul - n.i.d.) va fi gata în august", fără să precizeze anul (!) şi că "Naţionala va evolua la Sibiu cel mai probabil în noiembrie". Cunoscând basmele pri­măriţei, am spus şi atunci, repet acum: cel mai probabil nu se va întâmpla aşa, chibiţii sibieni, atâţia câţi au mai rămas, vor vedea echipa Hermannstadt tot la televizor până la primăvară, în cel mai fericit caz. * Tot în luna mai, cei de la Primărie anunţau că "100 de sibieni gospodari vor primi gratis unelte pentru înfrumuseţarea spa­ţiilor verzi". N-am aflat care sunt ăia şi ce-au făcut cu uneltele (de nu le-or fi vândut?) că a venit toamna când se numără bobocii...* Pe str. Şaguna nr. 6 (fostă Lenin, fostă Mühlgasse) zace aproape în ruină încă o casă monumentală, pe care ruginesc două plăci comemorative, datând din 1964, respectiv 1968, amintind că acolo a locu­it în ultimii ani de viaţă George Bariţiu şi în care s-a aflat redacţia revistei Transilvania, pe care el a condus-o în perioada 1868-1889. Dacă administraţia locală nu mişcă, românii sibieni ar trebui să se mobilizeze şi să renoveze mă­car faţada imobilului. * Despre Statele Unite ale Americii se vorbeşte că ar fi ţara tuturor posibilităţilor. Prin analogie, se poate spune că România este ţara tutu­ror calamităţilor. După ce aproape două luni ne-am văitat de secetă, că, de, aşa-i vara, cum a dat toamna şi-au înce­put ploile, ne văicărim de inundaţii, la care se adaugă, bineînţeles, cele permanente: inflaţia, foametea care ne paşte, gerul de la iarnă, cu bătrâni înzăpeziţi la care nu se ajunge decât cu tancurile să-i salveze, Putin care abia aşteaptă să ne cotropească, cutremure ce ne pândesc din adâncul pământului, incendii de la instalaţii impro­vizate şi, musai, nori atomici şi pandemii cu viruşi necunoscuţi şi vaccinuri cu apă plată (Dacă nu vă place Pu­tin, poate ne dă căldură Volodimir Zelenski, măcar pentru ucrainenii aciuaţi în România!) * Mai sunt puţine luni până la sfârşitul anului şi abia aştept să citesc bilanţul realizărilor Primăriei (terminate, recepţionate, date în folosinţă, nu locuri de joacă şi de pişat pentru animalele de companie, piste de biciclete pe unde nu umblă nimeni, spectacole şi focuri bengale, skate park şi Wakeboarding, tomberoane pentru căcaţi de câini cu pedigree etc. (lu­crări serioase, de anvergură pentru Sibiu şi locuitorii lui, nu promenadă pe malul Cibinului şi pe Bulevardul Victoriei...* Am citit că şi în acest an şcolarii sibieni vor mânca cornuri din Tg. Jiu, mere din Călan şi vor bea lapte de la Orşova. Bine că nu le aduc din Olanda sau Turcia!






comentarii
5 comentarii

Televizor ne-televizor, pe noi ne intereseaza un Hermannstadt in play-off !!
Pixelbrei
20.09.2022 23:44
Sa dai unelte numai la unii ... asta nu se numeste uneltire ??
Erika DeBenedictis
20.09.2022 23:46
N-ar fi bine sa citim si noi niste texte din gandirea lui George Baritiu ? ca sa stim pentru cine renovam cladirea !!
Sinergistina
20.09.2022 23:49
Oare cum se descurcau dacii, acum 2000 de ani ? Cu gerul din iarna, cu batranii lor inzapeziti ??
Caterinca Valente
21.09.2022 00:01
Într-o dezbatere cu colegi jurnaliști din țară despre felul în care se folosesc fondurile europene,
am atins, indiferent că eram din Moldova, Muntenia, Ardeal sau Banat, câteva aspecte care
sunt comune reacției publicului larg atunci când este vorba despre felul în care se folosesc
fondurile europene, dacă ele sunt sau nu utile, bine consumate și transparent transformate
în beneficii pentru comunitate.

Când este vorba despre banii europeni, câteva preconcepții se desprind din reacțiile cititorilor
și telespectatorilor sau ascultătorilor români. În primul rând, impresia, complet falsă, că
"dăm mai mulţi bani decât luăm". La începutul acestui an, deja primisem cu 41 de miliarde de
euro mai mult decât cotizasem în cei 15 ani de apartenenţă la UE, potrivit Ramonei Chiriac,
şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, citată atunci de news. ro. Deci nu se pune
problema să dăm mai mult decât luăm. Evident, încă nu suntem campioni la luat, fiindcă nu
prea ne plac regulile stricte, uneori îngrozitor de birocratice, pe care trebuie să le respectăm
atunci când folosim bani europeni. Dar accesul la fonduri a devenit mai facil pe măsură ce
responsabilii edilitari s-au schimbat, generaţii mai tinere şi mai uşor adaptabile la nou ajungând
să decidă destinele localităţilor.

O altă problemă care apare însă, în materie de percepţie, când este vorba despre bani europeni,
se referă la transferul de aură asupra administratorului dintr-un moment sau altul. Practic, mai
ales în localităţile mai mici, nimeni nu va spune "s-a construit cu bani europeni", ci
"a făcut primarul". Evident, ca să scrii, să câştigi şi să implementezi corect un proiect finanţat de
UE trebuie să ai voinţă politică, o echipă bună în primărie şi să nu pleci de la premisa că îţi creezi
ţie avantaje, ci construieşti ceva de durată pentru comunitate. Dacă faci toate astea, eşti un
primar bun, aşa că, măcar, nu câştigi faima pe degeaba.

Ce ne facem atunci când banii europeni se iau, dar nu se folosesc deloc sau nu se folosesc aşa
cum trebuie, se returnează etc.? Când sunt luaţi să se construiască un centru social pentru
vârstnici, dar îşi face primarul pensiune? Este important de ştiut că, în asemenea situaţii, nu doar
omul care a semnat actele are de suportat consecinţe, ci toată comunitatea. După o asemenea
cascadorie pe banii UE, este foarte greu să mai convingi apoi finanţatorul că nici usturoi n-ai
mâncat, nici gura nu-ţi miroase.
Anca
21.09.2022 09:28
Din aceeasi categorie
Pistele pentru biciclete

Medialcare24

Targul de Craciun

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
Licitatie publica

ACCENT MEDIA