Încep cu o veste bună: La Bolta rece, în Parcul Sub Arini, a început să se mişte ceva. Să sperăm că a ajuns pe mâna unui om deştept şi va reface restaurantul şi grădina cum au fost cândva, cu berea şi micii "specia­lita­tea casei", iar seara cu or­chestră şi dans. Promit să îmi mut "au­dienţele" acolo! * S-a prăpădit unul dintre ve­chii meseriaşi într-ale cea­sornicăriei, care, la 80 de ani, la ora 9 fix deschi­dea ate­lierul, de fapt o chici­netă de un metru pe doi, în care, dacă intra un client, era... înghesuială. Să-i fie ţărâna uşoară vecinului Mihaiu Ra­du! * Apropo de mese­riaşi, pe str. N. Bălcescu nr.3, în curte, este un atelier unde ar trebui să ţi se ascută cuţitele (conform firmei). "Am dus şapte cuţite într-o joi şi-am crezut că mi le ascute meşterul pe loc, cum erau, pe timpuri, tocilarii ambu­lanţi. Nici vorbă. M-a amânat două zile. Când m-am dus, era o fiţuică pe uşă: «Vin imediat!» N-a venit. A doua zi l-am găsit, dar nu se atin­sese de cuţite. Mi-a cerut numărul de telefon, ca să mă anunţe el când să merg. Nu m-a sunat. M-am dus tot eu, că aveam nevoie de cuţitele mari (din cele mici, ca noro­cul, mai ţinusem!) Era joia următoare când, în fine, le-am recuperat". (Viorel V.) Asta da... productivitate: şap­te cuţite ascuţite în şapte zile. Culmea ar fi să nici nu taie! (Am vrut să merg şi eu la acest meşter, dar am renunţat, mai bine le ascut unul cu altul,  cum fac mă­celarii.) * Nu renunţ şi repet întrebarea: cine a aprobat instalarea bustului (1,30 m) lui Nicolae Bretan (alias Bretan Miklos) n. 1887, Nă­săud - m. 1968, Cluj, bariton, compozitor care nici nu ştiu dacă a trecut prin Sibiu, dar­mite să facă oarece pentru oraşul nostru. Dacă Primă­ria a luat bani la buget, în­ţeleg, dacă nu, mai întreb: de ce nu s-ar pune acolo - vizavi de teatrul care-i poartă nu­mele - un bust al lui Radu Stanca? (Voi continua să întreb până când voi primi o explicaţie scrisă şi argu­men­tată de la "organele abilita­te"!) * Cartie­rului rău famat "Poarta turnu­lui" îi zice acum "Kogălni­ceanu". Eu l-aş fi botezat "Franţ Bil" şi sibienii ştiu de ce... * Deputatul "pe viaţă" Ovidiu Ganţ l-a însoţit pe Klaus lo­hannis în Ger­mania la întâl­nirea cu Angela Merkel. Pe post de... translator? * Bine au făcut salva­montiştii sibieni că au repa­rat podeţele traseelor din Munţii Făgăraş, numai că bezmeticii preferă s-o ia pe lângă, după care plâng la 112. Ăstora ar trebui să li se impute costurile celor care-i salvează de pe unde se rătă­cesc. * Unii poate că agreea­ză spectacolele de teatru în aer liber şi piesele clasice interpretate modern. Nu eu. Cum să-i transformi pe marii îndrăgostiţi Romeo şi Julieta în doi anormali, care fac giumbuşlucuri într-un parc, aşa cum i-a "văzut" Ma­rian Râlea ca regizor (?) în cadrul Festivalului de la Si­biu. Sha­kespeare s-a întors cu curu-n sus în mormânt. * Dacă minis­trul Agriculturii ar dori ca oaia să devină emblema Ro­mâniei, noi de ce să nu facem, la Târnava "Festivalul caprei"? La câte animale do­mestice avem, putem umple ţara de festivaluri pentru mâncăi. * Mai mulţi cititori m-au întrebat unde pot cumpăra cartea dr. Lucian Nadiu "Din surprizele şi necazurile unui medic". Autorul mi-a spus că o găsesc la chioşcul de difu­zarea presei din gara sibiană (geamul dinspre piaţă), la preţul modic de 18 lei! Merită!