Jules Renard n-a fost un clasic al literaturii franceze dar a rămas în istorie prin romanul "Morcoveaţă" şi prin Jurnalul său savuros, pe care îl citesc şi azi cu plăcere. Vă ofer câteva
panseuri de reţinut: Începând de azi, toate gândurile mele au o nuanţă de moarte; Trebuie să ne economisim şi inima pentru a ne întări judecata; Faima mea de soţ fidel, lucru comic, îmi
consolidează faima literară; Povesteşte-ţi viaţa, dar să fie curată; Există falsă modestie, dar nu şi fals orgoliu”. Îmi place Renard. * O reclamă de sezon: "Executăm contur barbă, tuns mustaţă, stylling" Câtă economie fac eu de când cu stiliştii ăştia de mahala! * Cică în Coreea de Nord, timp de 10 zile, cât timp a fost comemorat taică său, purceluşul Kim Jong-un le-ar fi interzis să zâmbească. Să fim serioşi, asta-i ştire? * S-au terminat botniţele de cârpă, acum vor ăştia să cumpărăm de tablă, mai "rezistente" la bătaie? * Degeaba fac băşcălie de Gabriela Firea toţi homalăii din Bucureşti pentru că doreşte un nou mandat de primar: nu-i nici mai proastă decât Crin Halaicu, nici mai urâtă decât Viorel Lis, nici mai hoaţă decât Sorin Oprescu, nici mai chioară decât Victor Ciorbea. (Ca să nu mai vorbesc de ale noastre!) * Puteţi să mă înjuraţi (nu de mamă că devin nervos şi am o adevărată colecţie de imprecaţii în mai multe limbi străine) însă nu înţeleg grija conducătorilor noştri faţă de prezenţa trupelor ruseşti la graniţa cu Ucrai­na. Păi, când or veni la graniţa noastră, ce-or mai zice? Ruşii, ca şi americanii, au voie să stea unde le convine. * Ştiţi ce ţinea ascuns de ochii Securităţii în ser­tarul biroului şi Andrei Pleşu? S-a trezit să publice acum, voiniceşte: Beizadeaua şi fachirul. Dans turc cu tâIcuri. Halal "literatură de sertar"! * Dreptate are Ra­du Naum, băiatul nu mai puţin talentat al ziaristului de sport Hristache Naum: "Putem spune că, în anul 2021, sportul de performanţă a reuşit să se "acomodeze" cu situaţia pandemică "Eufemistic spus, are dreptate, dar ce se practică acum seamănă mult cu învăţământul online. Nu mai are nici farmec, nici valoare. * Unul din filozofii contemporani, Cristian Iftode, afirma într-un interviu că "Suntem făcuţi să trăim împreună, unii pentru alţii". * Aş zice mai degrabă că trăim mai mult unii împotriva celorlalţi, după cum se vede lumea de pe strada mea. * O doamnă pe nume Stela Giurgeanu, face pe naiva şi întreabă: de ce sunt trufele atât de scumpe. Îi răspund pe scurt: pentru că sunt nişte ciuperci rare şi pentru că e plină lumea de snobi. Prefer parazoalele pane sau pe grătar. Multe, ieftine şi bune. * Ştiţi ce mă surprinde cel mai mult pe mine în unele discuţii la bere sau în afara ei? Faptul că majorita­tea celor care critică "România comunistă"au dus-o ca în sânul lui Avram şi atunci, o duc ca-n sânul lui lohannis şi în acest surogat de capitalism. M-am bucurat atunci crezând că vom scăpa de vorbe mincinoase şi constat acum că minciuna e panaceul oricărui regim politic. Vai de noi...