În tinereţile lor, zice că Petre Ţuţea l-ar fi întrebat pe Emil Cioran: "Ce facem, mă Emile, cu nefericiţii Iumii?". La care răşinăreanul nostru, mai pragmatic, i-ar fi răspuns: "Să nu confiscăm atributele lui Dumnezeu. Să-i lăsăm în gri­ja lui." Cum să nu-l iubeşti? * Apropo de dialoguri scurte, la Berlin, Nae Ionescu, întâl­nindu-l pe Ţuţea: "Domnule Ţuţea, tot de stânga, tot de stânga?". La care regăţeanul i-a răspuns: "Nu, nu mai sunt, am evoluat". (După '89, pe "pietonala" N. Bălcescu, am dat nas în nas cu Emil Hure­zeanu, "reciclat" de americani. El: "Tot la ziarul comunist ai rămas?" Eu: "Da, dar am evoluat, acum sunt capitalist". S-a făcut că se întâlneşte cu un cunoscut, pentru că mai aveam a-i aminti că eu i-am pus o vorbă bună la R.A. Ungar, director la CLDC, să-l angajeze librar la librăria "Mi­hai Eminescu" (str. Telefoa­nelor), în 1980, când n-avea serviciu. Gott mit uns, Herr Botschafter! * Scriitorul Gabriel Garcia Marquez a zis, şi el, o vorbă: "Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea". O seară-ntreagă, înainte de-a adormi m-am tot gândit la asta şi-am ajuns la concluzia că-i o aiureală (şi eu nu am Premiul Nobel). Murim în momentul în care nu mai are nimeni nevoie de noi, deve­nind o povară pentru cei din jur. * Anunţuri la mica publi­citate din România liberă: "Pier­dut verighetă în disco­tecă; Dispărut ceas de mână cadou de la soacra; Pierdut motan, răspunde numele Vasile. Recom­pensă". Mie îmi plac matrimonialele, anunţuri în care toţi şi toate se dau imaculaţi şi curate şi doresc... seriozitate. Şi-atunci, care-i farmecul căsniciei: să ne spălăm pe spate? * Un amic îmi declara, doct: "Mă, la noi, electoratul are memoria scur­tă, uită şi iartă". Eu nu sunt nici analist, nici dus la biserică, aşa că i-am replicat: "Electo­ratul nostru e tâmpit din naş­tere şi de mass-media. Nu stau la bere cu analfabeţi şi totuşi aud nişte enormităţi ingurgitate de la tv. Le tai macaroana, invitându-i să vorbim de fotbal şi de curve. * Onaniştii şi lesbienele din parlamentul nostru fac legi pentru ei şi împotriva noastră, proştii care mai mergem la urne. Ei şi ele - deputaţi, sena­tori - au treabă cu fumatul, cu ciubucul, cu minorii mergând cu părinţii la discotecă sau la bar, cu Băsescu şi Udrea, în loc să vadă că gazul, curentul, apa, telefonul ne seacă. Mai nou, ne-au aiurit şi cu cardul de sănătate, cu care nici măcar să te ştergi la cur nu poţi. Huoo! * Nu sunt împotriva sărbătoririi unor evenimente importante pentru români, dar parcă prea s-au înmulţit, în ultima vreme, şi s-au diluat: discursuri, coroane de flori, trom­pete, tobe, oficialităţi, mese festive, toasturi. Forme fără fond. (Îmi vine să râd când văd, la "Super Mamma" (str. Bălcescu colţ cu Xenopol) gră­mezi de coroane de flori şi niciun sibian nu are habar de ce stau acolo, în afară, fireşte, de cei care le pun. * Îmi place o poezie de-a lui loan Radu Văcărescu, amintindu-mi de tinereţe: "Stăm la masă la bu­fetul "doi colonei"/şi bem bere din pahare foarte înalte/regre­tăm vremea când o cum­pă­ram cu doi lei/şi suferim pro­fund, dar galant căci încalte/pe strada Luptei unde facem cumul/în sus şi-n jos zeiţe preumblează şi descar­nă/glezne subţiri şi tălpi ivorii ca fumul/din horn spre cerul cu lu­mină de iarnă/stăm la masa de tablă vopsită în verde/şi bem votcă din borcane de muş­tar/muşcăm din fiecare glesnă ce-apoi se pierde/în lumina fumurie din pahar/pe strada "Luptei" ninge şi se face târziu/ea e departe iar "doi colonei" e etern şi pustiu". Dacă eram poet, ce ode le dedi­cam cârciumilor de odinioară! Vă promit o carte, de voi avea răgaz s-o scriu.