* Dacă citeşti gazetele care apăreau după Marea Unire din 1918, te cruceşti cum politicienii de pe cele două laturi ale Carpaţilor se bălăcăreau, acuzându-se reciproc de toate relele din România întregită. Spre exemplu, Camil Petrescu scria: "Românii din vechiul regat au aşteptat cu dor şi nerăbdare venirea fraţilor sănătoşi la suflet şi la trup din Ardeal şi Banat, pentru a începe lupta împotriva politicianismului. De acolo trebuia să răsară soarele neamului românesc. Maniu, Vaida, Brediceanu, cavaleri fără pată şi austeri. Dar acum? Se făcea constatarea că ardelenii nu se lasă mai prejos decât cei din regat/.../"În 1936, Zaharia Stancu spumega: "Era dorită, într-o vreme, venirea la guvernare a ardelenilor. Se spera într-o occidentalizare a vieţii noastre politice. Şi ardelenii au venit la guvern. Am avut scandalul Vaida şi scandalul Maniu, chibiţismul lui /iorel Tilea şi afacerile cu aparate de stins incendii Minimax, regizate de Romulus Boilă. S-a reproşat regăţenilor că au introdus în Ardeal politica ieftină şi elementul rău nărăvit. Dar ardelenii cu ce au venit în politică? E vremea gunoaielor politice. E vremea politicii deşănţate. Viorel Tilea, băiatul de la Sibiu, bălan ca un viţel şi deştept cât doi viţei, agită ţinuturi şi lansează lozinci. Viţeii sunt frumoşi pe pajişte, când pasc."  Se pare că situaţia nu s-a schimbat, din moment ce ardelenii, cum ajung în Parlamentul de la Bucureşti, se molipsesc de "miticism", deşi, la suprafaţă, râca veche mai există, de ochii lumii. Am avut, în ultimii 32 de ani, miniştri din Ardeal, avem acum un preşedinte din Sibiu: cu ce-s mai breji decât regăţenii? Urmaşii lui Tilea au crescut, sunt boi. * Sunt curios cu ce ne-ar fi ţinut în priză politicienii dacă n-ar fi fost războiul "de la graniţă", pericolele unor iminente catastrofe (gen cutremurele din Turcia) şi conflictul în jurul canalului Bâstroe? Ei, cei de la putere, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute, toate nenorocirile venind peste noi de la alţii. Impotenţi, gargaragii, farisei, escroci, puturoşi, imbecili -au transformat România într-un fel de ştergătoare pentru picioare pe pragul Americii şi Uniunii Europene. Cinstit  vă spun că eu, unul, m-am săturat de capitalismul românesc până peste cap. Nu mai suntem în stare să facem ceva durabil fără acordul UE sau NATO, de parcă am fi nişte copii oligofreni, trăim din împrumuturi, dar Klaus lohannis încearcă să ne convingă că o ducem bine, că inflaţia va scădea, că preţurile nu vor mai creşte şi ne bucurăm de o politică stabilă, uitând că ani de zile ne-a ameninţat cu "ciuma roşie", pe care tot el a dat-o cu Dero şi-a băgat-o în guvern ca nouă-nouţă. Poţi să-l mai crezi în ce zice şi ce face? * Venind vorba despre starea naţiei, o doamnă de vârsta a treia îmi spunea: "Ce mult o invidiez pe pisica mea, care nu se împiedică nici în discuţii interminabile cu suratele ei, nici în principii morale, iar când eu mă uit la televizor, ea toarce". Bine ar fi dacă am învăţa şi noi să toarcem! * Uneori, parcă aş regreta că s-au prăpădit Vadim Tudor şi Adrian Păunescu, doi pamfletari care-i mai scărmănau pe guvernanţi cu vorbe de ocară şi ne mai făceau să zâmbim amar. Gazetarii de acum sunt blânzi şi comozi, luând toate de bune din gura lui lohannis şi a trupei lui de flaşnetari. Cristian Tudor Popescu s-a cufundat în literatura lui ştiinţifico-fantastică, iar Ion Cristoiu, "Maestrul", e fornăit şi incoerent în expimarea orală, încât anevoie pricepi unde vrea să ajungă cu teoriile lui, pe care şi le schimbă fără să clipească, de la o zi la alta. N-aş vrea să am dreptate, dar presimt apropierea unei cenzuri mai perfide decât a regimului trecut.