Am citit că filozoful Mihai Şora a împlinit, în 7 noiembrie curent, "frumoasa" vârstă de 102 ani şi 4 ani de la căsătoria cu... viguroasa Luiza Palanciuc (46 ani) poetă, eseistă şi traducătoare. Îmi imaginez ce zbenguială o fi fost la ei în casă în ziua cu pricina! (În ce mă priveşte, am eu grijă să nu trăiesc un secol, rugându-l pe Cel de Sus să-şi umezească degetele şi să stingă lumânarea mai repede şi dintr-o dată, ca să nu lase nici fum.) * Radu Surdulescu (n. 1938, Tr. Severin) scrie într-un loc: "Am făcut parte din cea mai incultă generaţie din întreaga istorie modernă a învăţământului ro­mânesc: şcoală de 10 ani, liceul făcut într-o perioadă ultradogmatică, absolvenţi care nu au auzit niciodată de Platon sau Kant, de Lucian Blaga sau Eugen Lovinescu, de parabole biblice, de genetică sau sociologie, de latină sau greacă veche". Păi, moşule, se pare că nu cu­noşti "tainele" învăţământului de azi, care nu-i departe de cel despre care scrii. Fă o încercare cu nişte absolvenţi de liceu! * Recent am aflat că există: îl cheamă Nicholas Catanoy (Nicolae Cătănoiu, n. Braşov, 1925) şi i-a apărut volumul "Alambicul lui Ianus" (Editura Napoca Star, 2018, 300 pagini), emigrant în Canada în 1962, medic, pi­lot prin Africa, stabilit în Germania, apoi în Franţa, n-a ocolit nici România. Cartea este un jurnal intere­sant, fiindcă omul, fiind umblat, ştie multe: "Un mizan­trop şi-a botezat copiii Hiroşima, Nagasaki, Cernobîl" şi "Romantismul în literatură este morbid, în politică, nefast. Nimic nu poate compensa aceste lacune decât vi­talitatea realismului". De citit, dacă aveţi timp! * Elias Khoury (n. 1948, Beirut) este un scriitor libanez care a zis o vorbă ce mi se potriveşte şi mie: "Am scris mult ca să descopăr că tăcerea este mai elocventă de­cât vorbele". * Ştiţi că a apărut "O istorie culturală a nebuniei: de la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă" de Andrew Scott (Editura Polirom, Iaşi, 472 pag.)? Din păcate, nebunii n-o pot savura, iar noi (?) n-o înţelegem. * "Cerem ca în Legea electorală să se treacă un paragraf special (sic!) care să interzi­că foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării" (Din Proclamaţia de la Timişoa­ra, 12 martie 1990). Rezultatul? Ion Iliescu a fost ales în două legislaturi! În 22 XI 2009, românii au fost în­trebaţi dacă vor parlament unicameral cu până la 300 de deputaţi (în loc de bicameral, cu 137 senatori şi 334 deputaţi). 77,78 la sută dintre alegători au răs­puns DA, pentru unicameral şi 88,84 la sută, DA, pentru reducerea numărului de parlamentari. Rezultatul? În pre­zent, avem tot două camere şi 465 de aleşi... Păi, atunci, de ce mai vorbim, de ce mai facem referendumuri, dacă nimeni nu ne ia în seamă? (Am stat două săptămâni izolat, fără ziare, radio, tv, talk-show-uri. Am fost liniş­tit şi mulţumit de cei din jur. Când am revenit acasă şi-am deschis televizorul, am constatat că nu s-a schimbat nimic, că n-am pierdut nimic şi m-am gândit câte făceam pe vremea lui Ceauşescu, atunci când mă uitam la tv doar la Colombo, El Fugitivo, Mannix, Sfântul, Ce vrăji a mai făcut soţia mea Samantha, Kojak, Rădăcini, Toate pânzele sus, Bulevardul Paulista, Om bogat, om sărac, Linia maritimă Onedin, Forsyte Saga, Incoruptibilii... 50 de minute şi... la culcare că a doua zi aveam treabă!