* Iulian Comănescu este unul dintre miile de analişti de tot felul care au apărut după 89. Nu ştiu ce studii are, dar mi-a plăcut ce-a scris: "Atunci când văd oameni rugându-se pentru sănătate în loc să se ducă la medic, stau şi mă gândesc dacă fac acelaşi lucru şi când li se arde un bec. Sigur, rugăciunea e bună, dar Dumnezeu nu e doctor, electrician, taximetrist şi altele." Ce să mai vorbim de cei care se calcă în picioare ca să ajungă în prejma moaştelor vreunui sfânt şi a cazanului cu sarmale ori iahnie de fasole. * Scriitorul timişorean Radu Pavel Gheo a observat cu îndreptăţire că "Rornânia funcţionează pe sistemul clanurilor, al relaţiilor de familie extinsă, conform unui model vetust ce nu va scoate niciodată statul român din actuala stare de or­ganizare gregară, de tipul noi şi-ai noştri." Noi şi italienii. * Costache Negruzzi scria în 1853: "Ţăranii noştri sunt neînvăţaţi pentru că sunt leneşi, sunt le­neşi pentru că sunt beţivi, sunt beţivi pentru că pre­oţii se mulţumesc să-i însoţească la cârciumi în loc să le dea învăţăturile morale necesare ieşirii din acest cerc vicios." Păi, prin fundul Moldovei şi Munte­niei nici în zilele noastre nu-s mai duşi la biseri­că. * Petre Nemoianu (1889-1951), cărturar şi om politic s-a prăpădit în puşcăria de la Aiud. Nu demult, i-a fost reeditat volumul "Amintiri" apărut în 1940. Vă re­produc un pasaj: "./.../Dacă se întâmpla să scrii gre­şit , învăţătorul îţi băga în gură fila scrisă cu o cer­neală mizerabilă şi trebuia să o sugi uneori câte un ceas, două". Acum, dacă îl tragi de perciuni pe unul mai zurbagiu, te dă taică-său în judecată sau îţi trage o mamă de bătaie. * Un scrib din Braşov, Marius lanuş (n. 1975) este de părere că "Uniunea Scriitorilor e o adu­nare de bărbaţi, în majoritate alcoolici şi afemeiaţi şi femei care, sub influenţa acestora, au ajuns mai toa­te "uşoare ". Cei mai mulţi, bărbaţi şi femei, sunt fumă­tori înrăiţi şi toţi sunt plini de ei şi de realizările aşa-zisului lor talent. Între ei, mulţi mor înaintea vremii sfârşitului lor biologic, unii sinucigându-se." Asta cu siguranţă face parte din gaşca de ”hiene", care vor să-l mazilească pe Nicolae Manolescu. Pe ici, pe colo, are şi ceva dreptate. * Scriitorul francez, Albert Camus (posesor al Premiului Nobel pe vremea când acesta se acorda pe valoare) era de părere că "nu putem judeca gradul de civilizaţie al unei naţiuni decât vizitându-i închisorile." Nu ştiu la ce s-a referit. Închisorile nu trebuie transformate în case de odihnă pentru borfaşi. * Un en­glez cu simţul umorului, Francis Quarles (1592-1644), po­et, s-a încumetat a spune: "Din toată suflarea omeneas­că medicii sunt cei mai fericiţi: lumea le trâmbiţează izbânzile, pământul le acoperă greşelile." Adevărat. * Am găsit o reţetă băbească de acum 200 de ani pentru cei care vor să-şi "schimbe sângele" primăvara: "Se adună vârfurile urzicilor, se fierb şi se face un fel de zea­mă, la care se adaugă puţin orez sau făină, ca să se fa­că mai compactă şi se găteşte cu untdelemn sau cu ulei de in, se mai pune şi hrean şi altfel se face o mâncare hrănitoare şi digestivă." După care, ideea e să stai prin preajma closetului...* Scriitorul Mark Twain avea o vorbă la locul ei: "Rostul unui prieten adevărat e să-ţi stea alături când eşti pe un drum greşit. Când eşti pe drumul bun se înghesuie toţi să fie lângă tine".