Poetul Emil Brumaru scrie într-un loc: "Mă părăsesc, mireasmă cu mireasmă, iubitele... Nu le mai pot momi cu strofe..." Păi, maestre, la 77 de ani, nu le mai poţi mo­mi cu nimic, aşa că mulţu­meşte-te cu amintiri. * N-am avut niciodată o părere prea bună despre popi. (Vă voi spune cândva, pe puncte, motivele), dar de când nu mă mai lasă să trec prin curtea "lor", să nu-i mai văd, deşi mă descălţam şi mergeam pe vârfuri din Xenopol în Băl­cescu, ca să nu-i deranjez de la studiul cărţilor sfinte. Să fie sănătoşi! * Groparul cimi­tirului din Chişinău este Ni­co­lae Gîncota, vorbeşte mai bine ruseşte decât româ­neşte şi - zice el - în 32 de ani de "serviciu" a băgat în pământ circa 220.000 de inşi. Înainte de pensionare a fost chiar avansat, pe uşa biroului său scrie "Maistru înhumare". Poate când va ieşi la pensie, va fi avansat... inginer (cum sunt făcuţi, la noi, generalii!) * Cei care se ocupă cu număratul scriu că, din 1990 până acum, au fost 21 de miniştri la Educaţie, iar legea a fost schimbată de 61 de ori. Eu, dacă, prin absurd, aş ajunge ministru (de orice fel) n-aş schimba decât secretara. * Îmi vine să râd când văd reclamele care se fac la tv la tot felul de paste de dinţi, când jumătate din români sunt fără un dinte-n gură, şi la soluţii contra mătreţii, iar noi nu mai avem păr demult (iar cei care mai au şi-l rad). Spune-ţi-ne, mă, ce nu ştim! Am un prieten medic, care, dacă intră, seara, în casă, poţi să stingi becurile. Ce treabă are el cu mătreaţa? * Nu ştiu, dar par­că pe vremea comuniştilor oamenii aveau nume... ome­neşti, deşi mai era câte unul Cioară, Găinuşă, Ciocănea, Scumpu, Stafie, dar acum parcă toţi au... porecle (şi nu mă refer doar la Ion Titişor, zis Fane Spoitoru, pe care mă mir că nu l-au îngropat cu onoruri militare!) * Întreb, aşa, într-o doară, de ce mulţi scriitori sunt beţivi şi cei mai mulţi creatori de modă sunt homosexuali? Oare "profe­siu­nea" îi perverteşte, ori ei sunt predispuşi la aceste... profesiuni. * În cartea "Şi eu am trăit în comunism", Ioana Pârvulescu inserează tot felul de citate. Iată unul: "La restaurantul de lux Athenee Palace, frecventat mai ales de străini, la toaletă exista următorul anunţ: Pădurile sunt bogăţia ţării. Nu risipiţi hârtia igienică!". Nu cred. Şi eu am trăit în comunism, iar în closetele de prin localuri scria: "Voi, acei ce staţi pe budă şi alene vă căcaţi/Lingeţi degetul mai bine/Decât pe pereţi să-l daţi". E bine să nu-i minţim pe cei care s-au născut după! *L-am întrebat pe un ins care obişnuieşte să plece de acasă de când avem (şi noi) weekend, de ce românii lasă în urma lor toate gunoaiele cu care au venit şi le-au prisosit? Ăsta, umblat prin lume, m-a lămurit: "Aşa e şi la ei în casă, cocină." O fi. * Istoricul roman Quintus Curtius Rufus (de care n-am auzit) a zis o vorbă care mi-a plăcut: "Calul bun ascultă şi de umbra călăreţului". Aşa-i şi la oameni.