Jules Renard (1864-1910) este un scriitor francez cu mult spirit, un moralist în esenţă, de la care ne-au rămas multe panseuri memorabile. Iată câteva: "Dacă s-ar clădi o casă a fericirii, cea mai mare cameră ar fi sala de aşteptare; Averea este fericirea celor săraci cu duhul; Sub pretextul că perfecţiunea nu există, nu vă păstraţi cu grijă toate defectele; ghinionul nu se înverşunează decât împotriva prostiei; Mai bine să trăieşti cu regrete decât cu remuşcări" * Mircea Vulcănescu a fost un filozof, sociolog, poli­tician, economist cu vederi de extremă dreapta. A ocupat funcţii importante în timpul dictaturii regale şi a mareşalului Antonescu, inclusiv subsecretar de Stat la Ministerul Finanţelor (1941-1944). Decorat de cei doi pentru serviciile aduse ţării, în 1946 a fost arestat şi condamnat, acuzat de crime de război, fără ca regele Mihai să mişte un deget pentru a-l salva. A murit în închisoarea Aiud în 28 octombrie 1952. Mi-a plăcut mult ce-a zis el: "Nu cred în dispariţia neamului românesc oricâte catastrofe s-ar abate peste noi, că nicio eventuală deportare sau exterminare ma­sivă a românilor nu ar însemna distrugerea neamului, pentru că eu cred că dacă ar năvăli alte neamuri şi s-ar aşeza aici, la noi, după câteva secole ar deveni şi ei români". Din păcate, românii din zilele noastre preferă internaţionalismul occidental, globalizarea, metisarea. * Rachele Mussolini (47 ani), al cărei bunic a fost dictatorul Italiei, Benito Mussolini, a câştigat al doilea mandat în Consiliul Primăriei Roma, candidând din partea formaţiunii de dreapta Fratelli d'Italia. Şi "verii" noştri italieni au destui nostalgici! * Renumitul cântăreţ şi actor Maurice Chevalier avea o vorbă: "Vârsta matură e cea mai frumoasă. Eşti destul de bătrân ca să-ţi recunoşti greşelile trecute, dar încă destul de tânăr ca să faci unele noi". A trăit 82 de ani, suficienţi cât să mai calce în străchini! * Precizând, precaut, că nu toţi politicienii români sunt aşa, Andrei Pleşu îi caracterizează: derbedei, haimanale, golani, lichele, lepre, puşlamale, secături, mitocani, lepădături, netrebnici, javre, jigodii, ţoape, cutre, pungaşi, escroci, pramatii, otrepe, neghiobi, nerozi, nemernici, ticăloşi, canalii, şar­latani, borfaşi etc. Interesant era dacă în dreptul fie­cărui epitet ar fi pus şi un nume, fiindcă el îi ştie, petrecând o vreme printre ei! * Pe la 18 ani, când citeam că Schiller a murit la 45 de ani, Kafka înainte de a împlini 41, Baudelaire, la 46, Camus, la 46, Nietzsche, la 56 (după 11 ani de nebunie), Gib Mihăescu, la 41, Rebreanu, la 59, Coşbuc, la 52 - toţi având o operă în­chegată, recunoscută, îi consideram "bătrâni". Acum, dacă moare un scriitor, actor, artist plastic la 70-75 de ani, toţi spun că "ar fi putut să mai trăiască". Asta, apropo de ce zicea Maurice Chevalier despre "vârsta matură", pe care numai destinul ţi-o poate decide. (Arghezi, marele Arghezi, a publicat primul volum la 47 de ani, când alţii se prăpădeau!) * Diplomat, medic, jurist, Constantin Argetoianu a fost un important om politic între cele două războaie: prim-ministru, ministru la Finanţe, la Agricultură, preşedinte al Senatului... Arestat în 1950, a murit în închisoarea Sighet în 1955, la 83 de ani. Volumele lui de memorii au fost scrise cu talent autentic. Despre un politician: "Îi curgeau ba­lele din ochi şi din gură, semănând cu un viţel fleşcă­it", sau: "Doamna Farago (n.n. Elena, poetă prolifică), mu­ză productivă care a inundat Craiova, Oltenia şi ţara cu versuri de plăcintă" şi: "Coana Mariţa, zisă Cal de dric şi lancu Creţeanu, zis Raţa, din cauza mersului său legănat de tabetic".