Aromoterapia sau terapia prin uleiuri esenţiale a parcurs un drum lung. Un chimist francez, pe nume Rene-Maurice Gattefosse, într-o zi, prin anii '20 al secolului trecut, în timp ce lucra într-un laborator, s-a ars la mână şi antebraţ. Crezând că în apropiere este un rezervor de apă, el şi-a introdus braţul. În realitate, rezervorul conţinea ulei esenţial de lavandă. Surpriza lui a fost că în contact cu acest ulei, roşeaţa şi durerea au dispărut treptat până la vindecare totală. În săptămânile ce au urmat, chimistul a încercat şi alte experienţe, de unde a ajuns la concluzia că uleiurile esenţiale au proprietăţi curative.
Aromoterapia a fost mult practicată de egipteni, chinezi, indieni, greci, romani, arabi, pentru a vindeca diferite maladii. Sistemul imunitar este fortificat şi poate combate cu succes agenţii agresori. Uleiurile esenţiale pot fi administrate pe cale orală sub formă de picături (dar nu mai mult de 3-5 picături), uz extern, inhalaţii. Uleiurile esenţiale sunt foarte concentrate şi pot provoca multe daune, dacă nu sunt manipulate corespunzător. Nu vor fi lăsate la îndemâna copiilor. Nu vor fi administrate mai mult de 15 zile. Nu folosiţi uleiurile esenţiale în apa de baie decât diluate în lapte, miere sau săpun lichid. Uleiurile esenţiale cele mai folosite sunt uleiurile de lavandă, rozmarin şi trandafir, care sunt lipsite de pericol. Uleiurile esenţiale pot fi folosite pe post de antibiotic, acolo unde acesta nu mai dă rezultate. Specialiştii spun că până în anul 2020 vom asista la faptul că antibioticul nu mai obţine rezultate în boli grave şi că acesta va fi înlocuit cu uleiurile esenţiale. Solicitaţi produse purtând menţiunea "produs de cultură biologică" ori "natură şi progres".  Acestea au garantată o puritate de 100% şi nu sunt falsificate.