Sunt la modă cărţile de confesiune ale unor personalităţi, semnate de alţii. Iată: Marian lancu îl ia la întrebări pe Mircea Popa, istoricul literar ardelean şi scrie o carte de convorbiri, Gabriel Liiceanu îl trăgea de limbă pe Mircea lvănescu, poet sibian prin adopţie şi scria o carte de 240 de pagini, Daniel Cristea Enache a dialogat cu poetul şi diplomatul, fost politruc, Ion Brad, care încearcă să-şi spele păcatele prin mărturisiri, acelaşi Cristea-Enache îl bagă în maşina de curăţat petele din biografie pe alt politruc comunist, Paul Cornea, alias Cohn, în volumul "Ce a fost. Cum am fost" etc. Toţi - mai puţin M. I. "un aiurit" prin definiţie - simt nevoia să se imaculeze şi le ţine, înaintea celor care nu i-au cunoscut în perioadele lor de glorie... revoluţionară. * Ovidiu Hurduzeu, doctor în ştiinţe umaniste, scrie în Tribuna de la Cluj: "(...) Eu aş împărţi intelectualii (români - n.n.) în trei categorii. Prima este categoria intelectualilor obtuzi, care nu înţeleg nimic din marile provocări ale acestui secol, dar «ştim noi mai bine». Al doilea grup este cel al intelectualilor ticăloşi, cei care înţeleg ce se întâmplă, dar se pliază după cum bate vântul. Al treilea grup este cel al pişcotarilor cu viziunea intelectuală a unui administrator de bloc, bucuroşi să fie băgaţi în seamă la vreun «eveniment» sponsorizat de Sistem." Dacă ar fi să mă consider intelectual, cred că m-aş încadra în prima categorie a lui O. H. * Un matematician francez, Vauban, a ajuns la concluzia că porcul, împreună cu iepurele, sunt cele mai prolifice animale. El a calculat descendenţa unei scroafe timp de 12 ani, aceasta descendenţă, împreună cu copii, nepoţi şi strănepoţi ajungând la cifra de 6.434.838 de porci. Vreţi să verificaţi? * Un observator sceptic al evenimentelor din România zicea că suntem în război pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi supravieţuirea acestui neam. De teritoriu nu bag mâna în foc, dar, în privinţa românilor, pot să jur că nu-i va putea nimeni scoate din matca lor. De-a lungul veacurilor au încercat turcii, ungurii, austriecii, ruşii, grecii şi până la urmă, au renunţat cu lehamite. * Iată un fragment de cântec din folclorul penitenciar: "Unge-mă cu untelemn pe rana-n care/Toţi puşcăriaşii ies/Jumăta' de oră la plimbare/Toarnă vin şi lasă-mă s-ascult/Cuiul ce-mi pătrunde-n oase, mult/Câinele de piatră latră în zăvoare/Şi-un pistol de 6,35/Trece şchiopătând, pe strada mare." În ce altă limbă a pământului se mai poate lălăi aşa?