Tribuna
Sevis
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
802 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Suntem în săptămâna a 33-a după Rusalii. Mântuitorul rosteşte Pilda vameşului şi a fariseului (Lc. 18, 10-14) "pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi...".
Prin intermediul ei, Mântuitorul pune faţă în faţă un fariseu - care se pretindea a fi foarte evlavios şi un vameş - simbolul păcătoşeniei.
Cei doi se spune că au urcat la templu ca să se roage. Fariseul, care făcea parte din elita spirituală a vremii, nu a venit să se roage mânat de o trebuinţă lăuntrică, ci din dorinţa de a fi văzut şi lăudat de oameni pentru faptele sale. El nu mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a ajutat să săvârşească multe fapte bune, ci îi mulţumeşte că nu este ca ceilalţi oameni, "răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca acest vameş...". El nu se roagă, ci se laudă cu faptele sale bune, apoi se compară cu ceilalţi oameni şi chiar cu vameşul de alături pe care îl dispreţuieşte.
În contrast cu fariseul se află vameşul, care nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer, ci-şi bătea pieptul zicând: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul". O rugăciune simplă, izvorâtă dintr-o inimă plină de căinţă.
Concluzia acestei pilde va fi rostită de însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, care ne spune că vameşul cel păcătos, dar cu inima smerită "s-a întors mai îndreptat la casa sa", decât fariseul, întrucât "oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel se se smereşte pe sine se va înălţa".
Această recunoaştere de sine a condiţiei sale păcătoase îl va înălţa în faţa lui Dumnezeu pe acest vameş şi va face din el un model de pocăinţă peste veacuri.
Acest vameş, prin puterea rugăciunii lui sincere, devine, fără să ştie, un dascăl pentru noi toţi.
După cum obsevăm, în centrul rugăciunii sale, s-a aflat mila lui Dumnezeu şi păcatul lui propriu. El nu contează pe faptele lui bune pe care nu le are, ci doar pe mila lui Dumnezeu. De asemenea, el nu are grijă de păcatele altora şi nu judecă pe nimeni. El are grijă numai de propriul său suflet care are nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a se schimba, pentru a se curăţi şi pentru a se mântui.
Fariseul, însă, nu se smereşte, nu coboară, ba din contră, cade în păcatul mândriei, mai precis al trufiei, şi de aceea nu urcă în planul spiritual, nu se dezvoltă. Rugăciunea lui este formală, iar formalismul nu schimbă niciodată pe nimeni, pentru că mintea acestuia nu gândeşte în dimensiunile pocăinţei, ci în aceea a împlinirii de ochii lumii a unor îndatoriri.
Din această săptămână începe o nouă perioadă a anului bisericesc, numită a Triodului. De acum mai sunt zece săptămâni până la Sfintele Paşti, trei săptămâni premergătoare care premerg Postul Mare şi şapte săptămâni de post propriu-zise.
Triodul este o perioadă bisericească şi liturgică în care ne pregătim, prin pocăinţă, prin mărturisirea păcatelor, de primirea Învierii Domnului. Căci, Mântuitorul învie în noi de fiecare dată, când noi ne ridicăm din păcate pentru a intra în comuniune cu El. De aceea, această perioadă trebuie să fie un urcuş spiritual al fiecăruia spre Înviere.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Ghid informativ clienti EFSA

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia