Tribuna
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
741 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Duminica a 4-a din Pos­tul Mare este închinată de Biserică pomenirii Sf. Ioan Scărarul, autorul lucrării intitu­late "Scara" (sau "Scara Paradisului").
Biserica ne pune înainte în această săptămână figura acestui mare ascet, pentru a ne da astfel un model de creştin realizat.
Sf. Ioan s-a născut în Pa­lestina, în jurul anului 579 şi şi-a petrecut viaţa în Mănăs­tirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, unde a trăit până în jurul anului 649. Aici el a ajuns prin post şi rugă­ciune, asceză şi contem­plaţie, pe o înaltă treaptă a desăvârşirii, motiv pentru care Biserica l-a aşezat în calendar, pe data de 30 mar­tie şi i-a dedicat şi Duminica a 4-a din Postul Mare.
Scărarul i se zice după numele cărţii scrise de el şi care se numeşte "Scara".
Această lucrare l-a făcut celebru în istoria vieţii creş­tine. El a alcătuit-o la bătrâ­neţe, pentru a da monahilor o regulă scrisă după care vieţuind să urce spre cer ca pe o scară, asemănătoare celei văzute de patriarhul Iacov la Betel în vis (Fac. 28, 11-22).
Fiecare treaptă înseamnă despărţirea de un păcat şi do­bândirea unei virtuţi antagonice, iar în acest urcuş nu există oprire. Sf. Ioan descrie toate ispitele care asaltează sufletul omului, în drumul spre desăvârşire, şi felul cum pot fi biruite.
Lucrarea are 30 de trepte (capitole), fiind sinteza cea mai desăvârşită a literaturii ascetice, iar lectura ei este cea mai importantă dintre lecturile patristice din timpul Postului Mare.
Cartea a intrat în atenţia creştinilor de îndată ce a fost scrisă. În zestrea spiritua­lităţii ortodoxe româneşti a intrat din momentul în care a fost tradusă de către mitro­politul Varlaam al Moldovei...
* Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc. 9, 17-32) ne prezintă minunea săvârşită de către Mântui­torul cu un tânăr stăpânit de un duh rău. Tatăl lui l-a dus la apostoli, dar aceştia n-au putut să-l vindece. Atunci l-a adus în faţa Mântuitorului, care i-a zis: "De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede". La care tatăl copi­lului, cu lacrimi în ochi, ştiin­du-şi credinţa slabă, a răs­puns: "Cred, Doamne, ajută necre­dinţei mele". Mişcat de su­ferinţa tânărului şi de cre­dinţa smerită a tatălui, Iisus îi porunceşte duhului necu­rat să iasă din copil. La în­trebarea ucenicilor de ce n-au putut şi ei să izgonească duhul cel rău, Iisus le răs­punde: "Acest neam de de­moni cu nimic nu poate ieşi, decât cu rugăciune şi cu post" (Mc. 9, 29).
Prin post şi rugăciune, cre­dinţa se întăreşte, în sen­sul că ea nu rămâne doar o simplă convingere intelec­tuală, ci devine o stare exis­tenţială. O stare de legătură cu Dumnezeu, prin interme­diul harului Său, care devine prezent permanent în viaţa noastră.
Foamea de Dumnezeu, stimulată de postire, ne umple de prezenţa harului lui Dumnezeu, mai ales atunci când este însoţită de rugă­ciune. Căci prin rugăciune noi intrăm în dialog cu Dum­nezeu şi ne unim cu El.
Iar când omul se umple de harul lui Dumnezeu, prin rugăciune şi postire, atunci demonii se tem de om, nu de om ci de harul Duhului Sfânt prezent în om, de Dumnezeu.
Prin post şi rugăciune, omul devine puternic, iar duhurile se înfricoşează şi pleacă de la el, nu mai au putere asupra lui.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia