Tribuna
PNL
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
857 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Suntem în săptămâna a 22-a după Rusalii. Mântuitorul rosteşte înaintea contemporanilor Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Lc 16, 19-31), prin intermediul căreia aruncă lumină asupra soartei omului pe pământ, precum şi a vrăjmaşilor acesteia în planul veşniciei. Mântuitorul ne prezintă într-o formă concentrată taina vieţii omului, valoarea inestimabilă a vieţii pământeşti care, deşi trecătoare, determină fericirea sau nefericirea veşnică a sufletului nemuritor.
Prin intermediul celor două personaje: bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, Iisus zugrăveşte tabloul vieţii omului pe pământ, tabloul băgăţiei şi al sărăciei, precum şi urmările în planul veşniciei.
Pe pământ, între cele două lumi, nu există dialog. Cei dintâi bogaţi "petrec în fiecare zi, înconjuraţi de slavă", pe când ceilalţi s-ar sătura şi cu fărâmiturile care ar cădea de la masa celor dintâi. Însă, bogaţii nu înţeleg nimic, înţelegerea lor nu se întinde nici măcar până la porţile casei. Câinii înţeleg mai mult şi se milostivesc lingând bubele săracului.
Lucrurile, însă, nu rămân aşa pentru totdeauna, căci vieţii pământeşti îi urmează moartea. Vine moartea - un factor neprevăzut, care în loc să simplifice lucrurile, le complică. Cu moartea se termină timpul şi începe veşnicia, iar viaţa îşi urmează cursul şi după moarte, însă într-un alt plan. Necazul morţii este că pe bogat îl trimite în focul cel veşnic, iar pe Lazăr în Rai, în fericitul "sân al lui Avraam". Pe bogat avuţia l-a mutilat sufleteşte, făcându-l egoist, materialist, nemilos şi, astfel nu s-a dezvoltat spiritual, nu şi-a format chipul nemuritor de a fi, de a iubit... pentru a putea trăi veşnici în Împărăţia lui Dumnezeu.
Pe Lazăr, însă, bubele şi sărăcia l-au desfăcut din înlănţuirea vieţii pământeşti şi l-au spiritualizat. El rabdă totul în nădejdea unei dreptăţi a lui Dumnezeu, căci există o lege a compensaţiei, a echităţii şi a dreptăţii. Iar cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale în această lume, fără a mulţumi lui Dumnezeu şi fără a fi milostivi cu cei mai săraci decât ei, nu se vor mai bucura de fericire în viaţa de dincolo de mormânt.
Căci, omul trece prin moarte ca printr-o poartă, iar dincolo îl aşteaptă veşnicia în care a trăit vremelnicia. Acum el nu mai discută dacă există sau nu Dumnezeu, ci se roagă, însă e prea târziu..
Cea mai sfârşietoare rugăciune este aceea de a trimite Dumnezeu, din lumea de dincolo, pe Lazăr să le spună celor cinci fraţi ai săi cum stau lucrurile după moarte. Această rugăciune, motivată în sine, este refuzată, pe motiv că au Legea şi Revelaţia: "Dacă de Moise şi de profeţi nu ascultă, nu se vor îndupleca nici când va învia vreunul din morţi".
Cu alte cuvinte, dacă nu cred în Sfânta Scriptură, chiar dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede. Căci Sfânta Scriptură este mai presus de orice dovadă sau argument. Ea cuprinde cuvântul lui Dumnezeu, iar în cuprinsul ei nu s-a găsit niciodată vreo minciună sau vreo greşeală. Mai mult, însuşi Fiul lui Dumnezeu ne spune: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece". (Mt. 24, 35)

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

anunt de intentie consultanta

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia