Tribuna
Agenda vieţii spirituale

Suntem în săptămâna a VI după Sf. Paşti. Pericopa evanghelică a săptămânii (In 9, 1-38) ne prezintă una din cele mai mari minuni pe care le-a făcut Iisus. Este vorba despre vindecarea unui orb din naştere, foarte cunoscut în Ierusalim, care cerşea la templu.
Această minune a zguduit puternic sufletele contemporanilor. Un orb din naştere, fără ochi, este vindecat într-un mod cu totul şi cu totul neobişnuit. Iisus întrebuinţează ... cu care unge ochii celui orb, după care îl trimite la izvorul Siloanului spre a se spăla, câştigând astfel organul şi simţul vederii. A face ochi vii din pământ şi scuipat nu mai e treabă de om, ci de Dumnezeu, Cel ce a zidit pe Adam cu mâna, din ţărână. De altfel, acesta a şi fost scopul acestei minuni de a face dovada dumnezeirii lui Iisus, de al descoperi pe Dumnezeu Fiul, drept creator al lumii şi autor al vieţii.
Această minune, cum era de aşteptat, a dat naştere la multe nedumeriri şi întrebări din partea omului. Ucenicii Îl întreabă pe Iisus: "Cine a păcătuit, el sau părinţii lui, de ce s-a născut orb?"
Iudeii fac o anchetă leagtă de aceasta. Şi pentru că minunea a avut loc sâmbăta, zi deosebită la evrei, ancheta este sortită eşecului de la bun început.
Dacă fariseii şi cărturarii ar fi avut minţile curate şi neîntunecate de păcatul invidiei, ar fi putut să se convingă şi de această dată că Cel ce a făcut o astfel de minune nu poate fi un om de rând, ci precum le spunea orbul vindecat: "din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii celui născut orb. De n-ar fi Acela de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face".
Acest adevăr era limpede pentru cel vindecat, pentru că mintea lui era curată. Fariseii aveau ochii trupeşti sănătoşi, vedeau cu ei lumea fizică, însă ochii sufleteşti îi aveau acoperiţi de păcat, împiedicându-i astfel să recunoască adevărul la care au fost martori. Un duh rău îi ţinea ca să nu recunoască pe Iisus Hristos ca Dumnezeu şi să se lumineze şi ochii sufletelor lor.
Căci păcatul împiedică pe cel stăpânit să "vadă cu ochii sufletului tainele lui Dumnezeu".
Această întâmplare ne încredinţează, încă o dată că, pe lângă vederea trupească, există şi o vedere sufletească, spirituală, a minţii, cu ajutorul căreia Îl putem cunoaşte şi vedea pe Dumnezeu. Unii Îl văd pe Dumnezeu pretutindeni: în fiecare copac, floare, munte, rază de soare, semen, întâmplare etc. Cei orbi spiritual nu Îl văd nicăieri.
Iar dacă lipsa vederii trupeşti este un mare handicap, care de fiecare dată ne trezeşte un sentiment de milă şi compasiune, cu atât mai mult şi mai grea este orbirea spirituală, sufletească, fiind una din cele mai grele boli, căci ea duce la pierderea sufletului şi la osânda veşnică.
Dacă nu vezi cu ochii sufletului tainele lui Dumnezeu, dacă nu simţi duhovniceşte, atunci eşti orb pentru Dumnezeu. Iar cauza acestei orbiri este păcatul. Căci păatul aduce în mintea omului întuneric, tulburare, boală şi orbire spirituală. Dar, această orbire spirituală nu este un handicap de netrecut, dacă vrem să fim pentru veşnicie cu Dumnezeu. Noi ne putem vindeca de această boală cumpită prin părăsirea păcatelor care ne înrobesc. Adică să facem ce a făcut şi orbul din Evanghelie, pe care l-a întrebat Iisus: "Crezi în Fiul lui Dumnezeu?". Şi el a răspuns cu toată inima: "Cred, Doamne, şi s-a închinat Lui".




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA