Tribuna
Salvatorul de pe munte
Laura BUCIU
3410 vizualizari
Salvatorul de pe munte

Istoria muntelui
e şi istoria lui

Puiu Constantin e salva­montist din 1985. Cum e viaţa lui după atâţia ani în care a salvat oameni din munţi? „E bine. Multe s-au schimbat, dar multe au rămas la fel”, spune salva­montistul. Cum a ajuns să facă această meserie şi cum face ca nimic să nu i se pară greu? „Tot ce fac, fac din plăcere. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Eu umblu pe munte, cu rucsacul în spate de la 16 ani. Ca salvamontist, te bucuri când îţi ajuţi aproa­pele. În ceea ce priveşte muntele, te bucuri când eşti în vârf. Acea satisfacţie e unică, fie că eşti la 1.000 de metri, fie că eşti la 4.500”, spune Puiu Constantin. Salvamontistul sibian a fost şi mai sus. A ajuns în Caucaz şi pe Mont Blanc.
După aproape 30 de ani de carieră, Puiu Constantin poate face, acum, o istorie a turistului care ajunge în zona munţilor din judeţul Sibiu. „În anii '80 - '90 veneau turişti din fosta Cehoslovacie, din Ungaria, Polonia, veneau DDR-işti. Acum nu prea mai sunt atât de mulţi. Vin din Bul­garia, vin grupuri organi­zate de francezi, spanioli, englezi, americani. Înainte de '90, la cabane era plin tot timpul. Pe creastă, la fel. Ve­neau cu corturi, la refugii. Peste tot era plin. Acum cei cu bani sunt mai puţini. Mai degrabă oamenii vin cu cortul, pentru că la cabane costă, deşi preţurile nu sunt mari”, povesteşte Puiu Constantin.

Românii au vrut să vadă şi altceva

Românii veneau des în zona Bâlea - Negoiu în peri­oada comunistă. Nu prea aveau alte variante, aşa că dacă reuşeau să „fenteze” o sâmbătă, atunci zi lucrătoare, oamenii  urcau la munte. Mai ales cei din apropiere făceau asta, pentru că cei din Sud veneau la munte în conce­diu, câte 10 zile şi atunci îşi doreau mult să ajungă pe creastă. „După deschiderea graniţelor, până prin 1996 erau foarte puţini turişti pe munte, pentru că oamenii nu ieşiseră din ţară. Când s-a dat drumul la graniţă, oa­menii şi-au dorit să vadă şi alte locuri şi, până la urmă, era normal”, îşi aminteşte salvamontistul.
Ce nu s-a schimbat şi probabil nu se va schimba mult timp la turiştii care ajung la munte? Comportamentul. „Turistul e aşa cum ni-l fa­cem. Noi avem datoria să îl civilizăm. Aveam colegi foarte stricţi, care nu îi lăsau pe turişti să urce pe creastă dacă erau încălţaţi în tenişi. Cu tenişii mergeau până la ca­bană. După cabană, în sus, turistul e predispus la acci­dentări grave dacă nu are echipament. Înţelegem ce e în pielea turistului care strân­ge bani şi îşi pregăteşte spiritual concediul în care se gân­deşte că va ajunge în creas­tă la Suru sau la Ne­goiu. Practic, dacă nu îl lă­săm, e ca şi cum noi i-am frân­ge aripile. Dar trebuie să în­ţeleagă că riscă foarte mult”, spune Puiu Cons­tantin.
Vorbind despre turiştii care vin la munte în tenişi şi vor să ajungă în vârf, am imaginea fetelor care urcă la munte pe tocuri. Oare se întâm­pla aşa şi în comu­nism? „Au fost şi atunci la fel. Şi probabil că o să fie tot timpul. Noi trebuie să le spunem la ce se expun. Doar că acum e mai simplu: ime­diat sună la SALVAMONT sau la 112 şi ne ducem să îi scoatem de unde sunt. Înain­te era mai greu, că totul se întâmpla <din gură în gură>. Veneau turişti care ne spu­neau că cineva a suferit un accident sau că i se pare că într-un loc e cineva acci­dentat. Acum, oamenii au toate informaţiile la înde­mână. Găsesc tot ce vor să ştie dacă vor să se ducă la Podragu sau la Bâlea. Şi îi spunem şi noi turistului tot ce are nevoie să ştie”, po­vesteşte salvamontistul.

Frica salvează

„Umblu pe munte de la 16 ani. Mi-a plăcut muntele de mic. Am umblat mult cu ruc­sacul în spate. Ca să urc Podragu, mă duceam cu tre­nul până la Ucea. Aşa mi-am făcut mulţi prieteni cu care mergeam pe munte. Dar mă duceam şi singur. Însă niciodată nu am riscat. Cu­noşteam traseul şi nu am riscat niciodată. Frica sal­vează viaţa. Neprevăzutul există întotdeauna. Să nu îţi fie frică înseamnă să nu accepţi neprevăzutul, or el există”, îşi explică salva­mon­tistul sibian teoria despre cum trebuie să te comporţi cu muntele.
Aşa cum este ca turist, aşa este şi ca salvamontist. „Unii spun că sunt tipicar. Vreau ca totul să fie stas. Dacă îţi faci treaba fără să gândeşti, greşeşti şi nimeni nu vrea ca în loc de un rănit să care mai mulţi”, mai spune Puiu Constantin. Această gândire l-a ajutat foarte mult şi, după 28 de ani de urcat pe munte, nu a suferit niciodată vreo accidentare.
Ce vrea de la turiştii care urcă pe munte? „Aş vrea să vină în număr cât mai mare. Dar aş mai vrea ca înainte să ia hotărârea să urce pe munte, să se informeze des­pre traseu şi să se pregă­tească. Să ştie unde se duc şi de ce echipament au ne­voie. Prin asta, au grijă de viaţa lor”, îi sfătuieşte salva­montistul pe cei care au de gând să ajungă pe unul din­tre traseele montane.




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Comunicat Carmangeria Imperial final
Licitatie publica

accentmedia