Tribuna
(INTERVIU) Daniel Tătar, cel mai vechi jucător din lotul lui Hermannstadt: ”Nu am jucat niciodată portar, că sunt mic și nu ajung la bara transversală!” Despre Sibiu: ”Înseamnă civilizație, cu «C» mare!”
Ovidiu BOICA
2045 vizualizari
(INTERVIU) Daniel Tătar, cel mai vechi jucător din lotul lui Hermannstadt: ”Nu am jucat niciodată portar, că sunt mic și nu ajung la bara transversală!” Despre Sibiu: ”Înseamnă civilizație, cu «C» mare!”

Daniel Tătar este unul dintre cei mai iubiți fotbaliști care au evoluat în ultimul deceniu la Sibiu. Prima dată a jucat pentru CSU Voința, iar acum îmbracă tricoul lui Hermannstadt. De altfel, ”Tăti” e cel mai vechi jucător din lotul grupării de pe ”Municipal”. De-a lungul timpului, el a fost folosit pe aproape toate posturile, rămânând nebifate doar cele de portar și de fundaș central.

În vârstă de 32 de ani, Tătar a povestit, într-un interviu acordat în exclusivitate săptămânalului Tribuna Sporturilor, despre primii săi pași în fotbal, despre cum a ajuns la Sibiu și ce înseamnă pentru el FC Hermannstadt. Fundașul se bucură într-un fel pentru pauza luată de fotbalul din România, sperând să se refacă după accidentare până la reluarea campionatului. ”Tăti” a mai vorbit despre cele mai importante momente din carieră și a dezvăluit cum a trăit finala de Cupa României, din 2018.

 

- Ești născut la Blaj, în județul vecin Alba, dar cred că pentru tine Sibiul a devenit a doua casă, așa-i?

- Da, sunt născut la Blaj, un oraș micuț, dar foarte frumos! Sibiul mi-a devenit așa cum spui, a doua casă, pentru că sunt de foarte mult timp aici și am o grămadă de prieteni. Mă simt foarte bine!

 

- Când ai ajuns pentru prima dată la Sibiu?

- La Sibiu, pentru prima dată am ajuns când eram elev în gimnaziu, am venit în excursie cu clasa. Mi-a plăcut orașul ăsta încă de pe atunci. Pentru fotbal, prima dată am venit în 2009, iar atunci am și ales să locuiesc aici.

 

- Cum ai ajuns să joci pentru o echipă din Sibiu? Cine te-a convins, cum au decurs tratativele?

- Veneam după o accidentare gravă la genunchi, eram liber de contract după un litigiu cu Unirea Alba Iulia și aveam de ales între Viitorul Constanța, care pe atunci era în Liga a III-a, și Voința Sibiu, tot din cea de-a treia divizie. Am ales să vin la Sibiu, la insistențele domnului Eugen Pîrvulescu, cel care era președintele Voinței în acele vremuri. Ne-am înțeles repede, mi-a convenit să vin la Sibiu deoarece eram mai aproape de casă.

- Ce înseamnă Sibiul pentru tine?

- Sibiul, pentru mine, înseamnă civilizație  cu ”C” mare și un mod foarte liniștit de a trăi într-un oraș foarte frumos, cu multe atracții pentru turiști! Și, mai ales, cu niște oameni foarte primitori.

 

Fotbalist de la 5 ani

 

- Cum ai ajuns la fotbal? Unde ai făcut primii pași în acest sport?

- Am început fotbalul pe când aveam 5 ani, la CSȘ Blaj. Era singurul club din orașul nostru, nu aveai altundeva să mergi acasă. Toți copiii care voiau la fotbal ajungeau la CSȘ.

 

- Ai vreun exemplu în familie, calci pe urmele cuiva?

- Da, tatăl meu a jucat fotbal în Liga a III-a, despre care, pe vremea lor, se spunea că era la un nivel foarte ridicat. Mulți cunoscuți de-ai noștri spuneau că era mai talentat decât mine, dar nu cred asta! Apoi, și fratele meu Claudiu a jucat fotbal la echipa orașului, tot în Liga a III-a, deci am fost o familie de sportivi, pot spune!

 

- Cu a decurs perioada petrecută la juniori? Cu ce antrenori ai jucat?

- La juniori am avut norocul să lucrez cu un antrenor foarte bun, Alin Hancăș, o persoană foarte apropiată de mine și de familia mea, chiar și acum păstrăm legătura. Am foarte multe amintiri, pentru că aveam o echipă bună și eram foarte mulți prieteni, cu mulți și astăzi țin legătura și chiar vin să mă susțină la meciuri.

 

- Te-am văzut jucând atât fundaș, cât și mijlocaș de bandă, fie în stânga, fie în dreapta... E vreun post pe care să nu fi jucat?

- (zâmbește) Da, nu am jucat niciodată portar, că sunt mic și nu ajung la bara transversală. A, și fundaș central! În rest, am jucat pe toate posturile!

 

- Pe ce post îți place cel mai mult să evoluezi?

- Dacă eram întrebat asta acum câțiva ani, răspundeam fără ezitare că mă simt cel mai bine ca al doilea atacant, dar acum - sincer să fiu - cred că fundaș stânga îmi place cel mai mult.

 

- Ai câteva goluri marcate în Liga 1. Care e cel mai frumos? Dar cel mai important?

- Cel mai frumos gol al meu în Liga 1 cred că este cel de anul trecut, de pe terenul campioanei CFR Cluj, când am făcut 1-1. A fost totodată și un gol foarte frumos.

 

- Cum a fost? Reamintește-ne...

- Am șutat cu dreptul dintr-o lovitură liberă, mingea s-a dus la vinclu, fără speranțe pentru Arlauskis. Reușisem să deschidem scorul pe terenul campioanei CFR, dar până la final ”ceferiștii” au reușit să egaleze. Chiar și așa, 1-1 pe terenul campioanei a fost un rezultat foarte bun.

 

- Cel mai important?

- Cel mai important, fără să stau prea mult pe gânduri, cred că este cel înscris împotriva Mediașului, când am câștigat cu 2-0 pe terenul lor. Știți rivalitatea dintre Sibiu și Mediaș, așa că pot spune că am trăit un sentiment aparte, mai ales că erau și mulți suporteri de-ai noștri în tribune.

 

Petrescu îi scoate ”peri albi”

 

- Ce adversar ți-a scos cu adevărat ”peri albi”?

- Nu pot spune că a fost vreunul anume, nu-mi aduc aminte de vreunul care să mă fi făcut să-l urăsc de-a binelea, dar cu siguranță la antrenamente e Petrescu, pentru că îmi știe mișcările și aleargă prea mult.

 

- Am parcurs cariera ta și nu am putut să nu remarc că, până la 32 de ani, nu ai fost niciodată eliminat. Care e secretul?

- Am fost o dată eliminat, dar nu în meciurile de campionat. Am primit un cartonaș roșu într-un meci din Cupa României, pe când jucam la Voința, împotriva celor de la Poli Timișoara, când ne-au eliminat la penaltiuri!

 

- Ești cel mai vechi jucător din lotul lui Hermannstadt, dacă nu mă înșel, ai pornit alături de această echipă încă din Liga a IV-a. Îți mai aduci aminte cum au decurs negocierile, cum ai fost convins să revii la Sibiu, la acea dată fiind la Liga 3 cu FC Cisnădie?

- Da, sunt cel mai vechi în club, din rândul jucătorilor mă refer. Nu a fost foarte greu să mă convingă cei din conducerea clubului, pentru că era un proiect foarte frumos. Acum, după câțiva ani, putem spune că nu m-am înșelat în momentul în care am decis să semnez cu Hermannstadt!

 

- Care e cel mai important meci pentru tine, din întreaga carieră de până acum?

- Fără doar și poate finala Cupei României, chiar dacă am pierdut pe ”Arena Națională” cu 2-0 în fața Universității Craiova. E un meci pe care nu îl voi uita niciodată!

 

”Și acum mi se face pielea de găină!”

 

- Ce amintiri ai despre finala de Cupa României și acțiunile la care ai participat cu echipa, înaintea acesteia?

- Și acum, când îmi aduc aminte de acel meci, mi se face pielea de găină. Eram o echipă frumoasă și am reușit să-i surprindem pe toți până în momentul acela, am eliminat rând pe rând pe FC Voluntari, deținătoarea Cupei României, pe FCSB cu acel fantastic 3-0, apoi pe Gaz Metan. Cred că nu se aștepta nimeni să ajungem atât de departe... Și, să nu uităm că doar noi am avut numai victorii pe linie până la acea finală!

- La un moment dat ai surprins declarând că ”dacă mi-o va cere clubul, voi vinde și bilete pentru echipa asta”. Ne poți spune ce reacții ai simțit după această declarație?

- Da, sunt foarte atașat de acest club, pentru că am pornit de jos aici și am avut satisfacții foarte mari, iar când ești apreciat de conducere, indiferent dacă e vorba de aceasta de acum, sau de cea de dinainte, nu poți decât să le mulțumești și să le arăți respect! Revenind la acea afirmație, nu a fost ceva prin care am dorit să-mi fac imagine, pur și simplu așa am crezut în momentul acela. Repet, sunt un om care mă atașez repede, pun suflet în tot ceea ce fac și chiar aș fi în stare să stau ș la casieria stadionului pentru a vinde bilete, dacă asta ar fi în beneficiul clubului și al nostru, al tuturor celor de aici.

 

- Cât de greu a fost în Liga 1 pe la Tg. Mureș și Pitești?

- Nu credeam, când vedeam că alte echipe joacă meciurile de acasă pe alte stadioane, că e așa de dificil, dar vă spun sincer că meciurile acelea sunt mult mai grele decât cele din deplasare, pe terenul echipelor mari. Simți că nu se bucură nimeni sau aproape nimeni pentru tine, iar când ești în dificultate, nu suferă nimeni în tribune! În plus, e oboseala acumulată într un an în care ai fost, la propriu, numai pe drumuri.

 

- Ai avut vreun moment de cumpănă în carieră, unul din acele momente în care simți că nu mai vrei sau nu mai poți continua?

- Orice fotbalist, de fapt orice sportiv are asemenea momente. Cele mai negre gânduri sunt acelea în care ești accidentat pe o perioadă mai lungă!

 

- Cum îți petreci timpul liber?

- Timpul liber îl petrec ca orice persoană, un grătar cu prietenii, o plimbare, un film bun, o masă în oraș...

 

- Care sunt prietenii tăi cei mai buni din fotbal sau din apropierea acestui fenomen?

- Am foarte mulți prieteni, dar o relație specială o am cu Eugen Beza, cu Petrișor Petrescu, Răzvan Dâlbea și Iulian Popa. Ne cunoaștem de atâta timp și am lucrat multă vreme împreună.

 

- Dacă nu ai fi ajuns să joci fotbal, ce meserie ți-ar fi plăcut să ai? Ce visai să te faci când erai mic?

- Nu cred că în mintea mea era altceva, și mă simt norocos că mi s-a îndeplinit visul. De mic am visat să mă fac fotbalist, având în vedere că și tatăl meu a jucat fotbal. Nu m-am gândit la nimic altceva, și asta poate și datorită faptului că am început să joc fotbal încă de la 5 ani.

 

”Am «îmbătrânit» destul anul trecut!”

 

- Cum e actualul sezon din Liga 1 pentru Hermannstadt, comparativ cu precedentul?

- Actualul sezon este la fel de greu ca precedentul, dar sper să nu mai avem aceleași emoții ca anul trecut, pentru că am ”îmbătrânit” destul în încercarea de a evita retrogradarea.

 

- Pauza forțată din cauza coronavirusului v-a dat oarecum planurile peste cap, având în vedere că echipa a avut o serie de rezultate pozitive în ultima vreme?

- Pentru mine, este binevenită pauza asta. Sper să îmi revin din accidentare, să îmi ajut echipa, dar pentru echipă nu prea e binevenită, iar asta nu e bine, pentru că echipa e mai importantă!

- Ce părere ai, se va relua campionatul, sau clasamentul va fi ”înghețat”, cu rezultatele de până acum?

- Eu sper să se reia campionatul, să jucăm, pentru că ne este dor de fotbal. Dar, nu vrem să ne riscăm sănătatea, nici pe cea a suporterilor!

 

- Cum ți-a schimbat viața epidemia de coronavirus?

- Cred că a schimbat viața tuturor, nu mai avem aceleași activități și cred că, în subconștient, fiecare avem o teamă, mai mică sau mai mare. Sperăm însă depășim cu toții această încercare cu bine.

 

- Cum decurge o zi din viața ta în această perioadă, în care ați fost sfătuiți să stați acasă?

- E foarte simplă, puțină mișcare, cât ne permite spațiul, iar în rest, FIFA și filme!

 

Despre Covid-19: ”Trebuie să dăm dovadă de înțelepciune!”

 

- Te-au speriat măsurile luate în România după instituirea stării de urgență și măsurile care se preconizează a fi luate în viitorul apropiat?

- Da, mă sperie, pentru că nu e de joacă cu acest virus și sper ca oamenii să îi surprindă pe cei care spun că românii nu au mentalitate și vor ieși pe străzi! Trebuie să dăm dovadă cu toții de înțelepciune și să trecem cu bine peste această provocare.

 

- Ce părere ai, are România șanse de a ajunge la turneul final al EURO?    

- Din moment ce jucăm acest baraj, eu cred că trebuie să credem fiecare dintre noi în băieții care vor fi pe teren la ora jocului cu Islanda, apoi la cel cu Ungaria sau Bulgaria. Eu unul cred în ei! Hai România!!! Doamne-ajută!

 

- Ești un om religios, mergi la biserică?

- Sunt o persoană religioasă, nu merg foarte des la biserică, dar mă rog în fiecare seară înainte de culcare.

 

- Cum decurge o zi normală din viața ta, atunci când fotbalul îți permite să ai ceva timp liber?

- O zi normală este alături de cei dragi, plus antrenamente cu copilașii, facultate și nu în ultimul rând, odihnă.

 

- Cui dedici golurile, de obicei?

- Depinde de situație, la momentul respectiv.

 

- După ce vei agăța ghetele-n cui te îndrepți spre o carieră de antrenor? Știm că deja te ocupi de o grupă de copii la o școală privată din Sibiu...

- Cred că o să rămân... prin preajmă, în jurul fotbalului. Da, îmi place foarte mult să lucrez cu copilașii și cred că asta o să fac în momentul în care mă voi retrage.

 

- Cum e să joci pe ”Municipal” cu (deocamdată) 4.000 de suporteri în tribună?

- E ceva de vis, sper să mai prind stadionul terminat, sa îl văd iarăși plin ochi! Pentru că. da, e cel mai frumos sentiment!

 

- Ai un mesaj pentru fani?

- Le mulțumim pentru susținere și le doresc multă sănătate, pentru a fi lângă noi când începem să jucăm.

 

- Dar unul legat de coronavirus?

- Pentru acest virus este un singur mesaj : “Eu stau în casă și sunt sănătos, să facă toată lumea același lucru. Fiecare pentru sănătatea lui, în primul rând, dar și a celor din jur.

 

 

 






comentarii
1 comentarii

Vreau să-i mulțumesc dr. PADMAN un caster de vrăji foarte puternic, care mă ajută să-mi aduc soțul înapoi la mine, în urmă cu câteva luni am o problemă serioasă cu soțul meu, în măsura în care a ieșit din casă și a început să se întâlnească cu o altă femeie și el a rămas cu femeia, aproape că am renunțat până când am văzut o mărturie online despre dr. PADMAN și am decis să-l contactez. I-am explicat problema mea și m-a asigurat că voi vedea un rezultat pozitiv după 24 de ore, în mod surprinzător soțul meu a revenit a doua zi după vraja, implorându-mă să-l iert și mi-a promis să nu mă mai lase niciodată, mulțumită dr unității pentru vraja reală și, dacă aveți vreo problemă, contactați-l, este sincer.

site web: https://padmanspell.com

Whatsapp +19492293867

E-mail: padmanlovespell@yahoo.com.

https://twitter.com/padman_dr.
Patricia
25.03.2020 02:26
Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia