Atât Bogdan Iancu, cât și pilotul său, Sebastian Barbu, au cucerit, cu ceva vreme în urmă, titlul de campion național la diverse grupe și clase, atât împreună, cât și cu alți sportivi. Însă titlul de anul acesta, de vicecampioni naționali absoluți, este considerat de copilotul Bogdan Iancu cea mai bună performanță a sa din cei fix 20 de ani de când concurează la raliu. Într-un interviu acordat în exclusivitate săptămânalului Tribuna Sporturilor, Bogdan a povestit ce a însemnat sezonul 2021, ce probleme a întâmpinat alături de Sebi și cum era aproape de un abandon la Baia Mare. Despre Raliul Sibiului, copilotul afirmă că a fost unul ”cu bucurii, dar și cu mici dezamăgiri”. În ceea ce privește viitorul sezon, Bogdan afirmă că își dorește cel mai mult să continue alături de Sebastian Barbu și, bineînțeles, pe un model Skoda Fabia Rally2.

 

- A căzut cortina peste sezonul intern, echipajul pe care-l formezi alături de Sebi Barbu a devenit vicecampion național. Mulțumit?

- Nu cred că greșesc când spun că a fost clar cel mai bun an al nostru atât ca echipaj, dar și separat, ca și sportivi, indiferent din ce echipaj am făcut parte de-a lungul timpului. Chiar dacă vorbim de un loc secund, este vorba despre locul secund în clasamentul general absolut, în urma unui pilot profesionist (n.a. Simone Tempestini), fost campion mondial de juniori. Practic, titlul acesta de vicecampioni naționali este mai important decât oricare alte titluri de campioni pe care le-am obținut la diverse grupe sau clase în trecut, iar pentru mine este cu atât mai important cu cât în 2021 am împlinit 20 de ani de participări în Campionatul Național de Raliuri.

 

- N-a fost ușor să alcătuiți un buget care să vă permită să luați startul la majoritatea etapelor din sezon...

- Cea mai mare problemă a noastră a fost asigurarea unui buget măcar decent pentru a putea participa în campionat la nivelul pe care ni l-am dorit și de care - sunt sigur - suntem capabili. Practic, bugetul este exact lucrul care ne lipsește nouă pentru a lupta de la egal la egal cu adversarii noștri. Atâta timp cât nu îți permiți sesiuni de teste între etape, în timp ce adversarii tăi participă la etape europene, atâta timp cât tu nu mai știi cum să combini cauciucurile pe care le ai și sunt deja folosite, în timp ce adversarii tăi își montează cauciucuri noi, nu poți să fii atât de rapid pe cât ți-ai dori și pe cât chiar cred că suntem capabili...

 

- Ați concurat și afară, anul acesta?

- Pot să fac o glumă? (zâmbește) Am concurat doar afară pentru că raliurile nu se desfășoară în sală... Sincer, cred că amândoi (n.a. împreună cu pilotul Sebastian Barbu) ne dorim să participăm la raliuri în afara țării, mai ales acum, pe fondul faptului că suntem nemulțumiți de modul în care se desfășoară la nivel de federație lucrurile la noi... Eu nu uit faptul că primul meu raliu ”afară” a fost alături de Sebi (n.a. Barbu) în 2012, în Austria...

- Cum ți s-a părut ediția 2021 din Campionatul Național de Raliuri, comparativ cu precedenta sau cu cele din ultimii ani?

- 2021 a fost cel mai complicat și lung campionat din câte îmi amintesc eu, un campionat cu 11 etape (!!!), care clar urma să-i avantajeze pe cei cu bugete mari. Chiar dacă noi nu am reușit să facem o strategie bună în privința participărilor noastre la anumite etape, faptul că am terminat pe podium toate etapele la care am participat - două locuri 3, trei locuri 2, o victorie și un raliu care s-a oprit în momentul în care eram pe locul întâi, dar care a fost ulterior anulat - ne-a adus un binemeritat loc 2 în campionatul general absolut, dar și în cel de asfalt.

 

- Ce etapă ți s-a părut cea mai dificilă?

- Acum, uitându-mă iî urmă, nu pot să spun că o etapă a fost mai dificilă decât alta. Toate etapele au avut părți mai dificile, dar și bucurii și satisfacții. Până la urmă, și un raliu pe care l-am terminat pe locul 3, atunci când ne doream mai mult, dar la care am bătut ultima probă, așa-numitul Power Stage, e un raliu terminat într-o notă optimistă și, până la urmă, sentimentul de semi-dezamăgire a fost înlocuit de bucurie și de speranță.

 

- Cu ce obiectiv ați început sezonul?

- Așa, la nivel declarativ, urma să parcurgem 6 etape, dar ne era cam greu să ne imaginăm cum vom face asta (zâmbește). Obiectivul nostru personal, al echipajului, al meu și al lui Sebi (n.a. Barbu), era să mergem cât mai tare și să fim cât mai competitivi, obiectiv pe care eu cred că l-am atins, mai ales în condițiile date... După Raliul Iașiului, când am înțeles că mai sus de locul 2 nu mai puteam termina la ”general”, am încercat să ieșim campioni în campionatul pe asfalt. Faptul că nu am reușit să-l învingem pe Bogdan Marișca la el acasă și faptul că am ratat participarea la Raliul Harghitei, ne-a obligat să ne mulțumim cu încă un titlu de vicecampioni în nou-înființatul campionat de asfalt.

 

- Când ați început să credeți cu adevărat că aveți șanse la locul secund?

- Întrebarea corectă ar fi următoarea: ”Când ați început să credeți cu adevărat că nu mai aveți șanse la locul 1?” (zâmbește din nou) Asta îmi place la noi, faptul că nu plecăm de acasă decât cu gândul la locul întâi. Vă pot spune cu mâna pe inimă că, dacă Sebi (n.a. Barbu) ar avea un buget care să-i ofere tot ceea ce are nevoie pentru a se putea concentra doar pe pilotaj și ar putea să nu se gândească la faptul că, în cazul în care lovim mașina, s-a terminat campionatul, ar fi capabil să lupte pentru locul întâi fără nicio problemă la fiecare etapă.

 

- Inițial nu aveați în plan Raliul Bucovinei... Cum de ați decis să mergeți și la ultima etapă?

- Practic, la ultima etapă, la Raliul Bucovinei am mers deși nu mai puteam pierde locul secund în clasamentul general, dar am încercat să obținem titlul absolut în campionatul de asfalt. Am făcut tot ceea ce a ținut de noi, am câștigat raliul, dar - după părerea mea - titlul nu l-am pierdut acolo, ci prin neparticiparea la Raliul Harghitei!

 

- Cum a fost pentru voi raliul de casă?

- A fost un raliu foarte frumos, în care nu am avut probleme - mare minune pe macadamul de la Sibiu! A fost un raliu cu bucurii, dar și cu mici dezamăgiri... Cea mai mare satisfacție a fost să batem proba specială, ”Șanta” pe noapte, în fața atâtor spectatori, într-o atmosferă de Mondial! Acesta a fost raliul la care parcă am simțit cel mai tare suportul fanilor, parcă niciodată nu am simțit că avem atât de mulți oameni alături de noi.

 

- Ați rămas fideli și anul acesta mărcii Skoda...

- Da, am concurat cu același model cu care mergem de la începutul lui 2019 și anume Skoda Fabia Rally2, o mașină absolut senzațională, de care sunt îndrăgostit iremediabil. Ca un lucru interesant, în 3 ani de participări cu acest model, în 16 raliuri am participat cu 7 Skoda Fabia diferite, dar care până la urmă au fost toate la fel de ”mișto” (zâmbește).

- Știu că ați împărțit același cort în parcul de service cu Adrian Răspopa la Raliul Iașiului. Ce s-a întâmplat, ne poți da mai multe amănunte?

- Acesta a fost cred cel mai neplăcut moment pe care l-am trăit în toți acești 20 de ani de raliuri... Nu știm nici acum exact cum s-a întâmplat acel teribil accident și o perioadă bună de timp nu puteam realiza că Adi chiar nu mai este... Au fost niște momente foarte greu de digerat.

 

- Cât de dificil este să concurezi în pandemie?

- A fost mult mai dificil din punct de vedere financiar, unii dintre partenerii nostri fiind în impas. Dar, a mai fost un lucru foarte dificil și anume să participi la unele raliuri fără spectatori sau faptul că unele raliuri nu au mai avut în program celebrele ”superspeciale”, probe care aduceau o mulțime de spectatori.

 

- Cu siguranță, pe lângă tensiune, presiunea curselor, a punctelor puse în joc, pe lângă multă, foarte multă concentrare sunt destule momente funny în timpul unui raliu. Povestește-ne una din acele întâmplări care v-a adus zâmbetul pe față de-a lungul acestui sezon încheiat fericit pentru tine și Sebi...

- Noi avem multe întâmplări haioase atât în mașina de curse, cât și în afara ei, dar primele care îmi vin în minte nu le pot povesti aici (cu zâmbetul pe buze)! Un moment foarte haios pe care Sebi îl povestește cu fiecare ocazie pe care o are s-a petrecut la Raliul Maramureșului, unde după ce toată a doua zi de concurs am schimbat roți datorită schimbării frecvente a condițiilor meteo, înainte de Power Stage am hotărât să schimbăm roțile de pe față cu cele de pe spate. Eram deja la a nu știu câta roată schimbată în ziua aceea și pur și simplu am rămas blocat de spate cu roata în brațe, aplecat să o montez. Bineînțeles că nu am reușit singur, m-a ajutat Sebi și, deși pe moment m-am speriat că voi avea probleme cu spatele, nu s-a întâmplat nimic și acum este un moment foarte spumos în poveștile noastre.

 

- Am ajuns la capitolul mulțumirilor...

- Pe lângă mulțumirile care trebuie aduse sponsorilor, eu vreau să-i mulțumesc lui Sebi pentru încrederea pe care mi-a acordat-o în ultimii 3 ani, care pentru mine au fost cei mai frumoși din cei 20 pe care i-am implinit în campionatul românesc. De asemenea, vreau să le mulțumesc lui Stefano Rafanelli și lui ”Alică” Barbu pentru mașina impecabilă pe care ne-au pus-o la dispoziție de fiecare dată. Mulțumim familiilor noastre pentru că ne-au suportat și au avut atât de multă răbdare, mulțumim prietenilor și tuturor celor care au fost în permanență alături de noi.

 

- Sezonul 2021 e deja istorie Ce planuri aveți pentru anul viitor?

- Tare greu este să facem planuri acum, probabil Sebi visează la titlul de campion național absolut. Nu că eu nu-mi doresc același lucru, dar pentru moment tot ceea ce sper este să mai pot să mă bucur în continuare de combinația Sebastian Barbu/Skoda Fabia Rally2, indiferent unde ar fi să concurăm.