Tribuna
Turnul Memorial, monumentul lui Elster, Piatra Vânătorilor: monumentele uitate ale Dealului Guşteriţei
Turnul Memorial, monumentul lui Elster, Piatra Vânătorilor: monumentele uitate ale Dealului Guşteriţei

Satul Guşteriţa (Hammersdorf, Szenterzsébet), acum cartier al Sibiului, întemeiat de coloniştii saxoni aşezaţi în sudul Transilvaniei la iniţiativa regalităţii maghiare, a fost atestat pentru prima dată în anul 1309, atunci fiind menţionat numele lui "Johannes plebanus de villa Vmberti".

Pe teritoriul localităţii au fost semnalate numeroase descoperiri arheologice. Cele mai importante rămân depozitele de bronzuri, locuiri aparţinând culturii eneolitice Petreşti, faza B şi cimitirul biritual de tip Mediaş. Artefactele din epoca romană descoperite aici, dar şi menţionarea numelui "Cedonia"/"Cedonie" pe Tabula Peutingeriana, au dus la presupunerea că în zonă a existat un castru roman.

 

"Monumentul" de pe Dealul Guşteriţei, falsul "Turn Falkenhayn"

 

Primul monument adus în discuţie este situat pe Dealul Guşteriţei, vechea denumire a locaţiei, menţionată în cartarea Josefină, fiind de "Grigori Berg". Numele provine de la sărbătoarea Sfântului Grigorie, moment în care comunitatea săsească se aduna aici la anumite festivităţi. Turnul Memorial, o construcţie din cărămidă zidită pe o platformă rectangulară din pământ (13×17 m), întărită pe laturi cu plăci din beton, a fost amplasat pe platforma superioară a dealului (altitudine 556 m), loc de belvedere asupra depresiunii Sibiului, dar şi asupra crestelor Munţilor Făgăraş. Astăzi, pe monument este montată o placă în care este menţionat numele locaţiei: "Turnul Falkenhayn”. Denumirea, după părerea noastră, este improprie şi aduce aminte de Bătălia Sibiului din 26 - 29 septembrie 1916, atunci când, în luptă, s-au confruntat forţele Corpului 1 Armată român şi Armata a 9-a germană. În aceste împrejurări, dealul aflat în apropierea oraşului constituia un punct strategic important şi a fost cucerit pe rând de ambele forţe combatante. Faptul că a fost deţinut pentru o perioadă de timp de armata germană, nu justifică, în opinia noastră, denumirea dată turnului. Este posibilă chiar ipoteza ca turnul să nu fi fost ridicat în anul 1916, atunci când armata germană a cucerit dealul. În publicaţia "Landwirtschaftliche Blätter" Nr. 41/13.10.1918, este menţionat faptul că o piatră memorială a fost pusă pe Dealul Guşteriţei - Grigoriberg, în amintirea Bătăliei Sibiului, înainte de a se termina războiul. Slujba a fost oficiată de către preotul Hermann Klöss abia la 29 septembrie 1918 (doi ani după evenimente), cimitirul de acolo fiind inaugurat înainte de finalizarea monumentului (este amintit şi numele oficial al turnului: „Denkmalsturm”). Trebuie menţionat şi faptul că acest turn nu a fost ridicat de către SKV în anul 1882, erori apărute recent în informaţiile despre monument. Confuzia este uşor de făcut la o primă lectură din anuarele SKV, aici fiind vorba de fapt de pavilionul construit la 200 m aval de Turnul Memorial.

Construcţia de plan pătrat, cu laturile de 5,86 m, este dotată cu uşă de acces, cu dimensiunile de 2,7×0,9 m, deasupra acesteia, la aproximativ 3,5 m, în zid fiind deschisă o fereastră de formă circulară, cu diametrul de aproximativ 50 cm. Delimitarea parterului de etaj se făcea printr-o platformă de cărămidă, demolată acum aproximativ 15 ani de persoane din Guşteriţa, care au furat materialul de construcţie. Cu această ocazie s-a încercat dărâmarea clădirii, prin spărturi efectuate pe colţurile monumentului şi extragerea materialului de construcţie. Încercarea nu este singulară. După inaugurarea monumentului, turnul a fost dinamitat pe toate cele patru colţuri, încercându-se dărâmarea lui. Fotografiile de epocă confirmă faptele petrecute. Sunt vizibile deteriorările survenite: distrugerea muchiilor monumentului şi urmele de gloanţe de pe părţile laterale ale clădirii.

În anul 2018 Societatea "Urbana", aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Sibiu, a consolidat zidurile şi a blocat accesul spre interior, montând o uşă metalică, platforma etajului nefiind încă reconstruită. Pe site-ul societăţii monumentul apare menţionat, alături de alte clădiri, spre închiriere prin licitaţie publică, cu destinaţia de comerţ şi alimentaţie publică.

 

Revenind la arhitectura clădirii, la etajul superior, retras faţă de ziduri, pe cele patru laturi au fost lăsate deschideri, cu partea superioară semicirculară, trei dintre acestea fiind astăzi zidite. De o parte şi de cealaltă a acestor deschideri au fost realizate fante de observaţie, cel mai probabil de către Apărarea Pasivă, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial (Informaţie primită de la col. Petru Scântei, căruia îi mulţumim pe această cale. Mulţumim, de asemenea, pentru celelalte informaţii, puse cu generozitate la dispoziţie). Platforma pe care a fost zidit Turnul Memorial, înaltă de aproximativ 1m faţă de nivelul de călcare al dealului, are, pe latura dinspre oraş, 11 trepte din ciment. Tot pe latura sudică, buza dealului a fost consolidată printr-un zid de ciment, străpuns la margini de intrări în trepte.

În jurul Turnului Memorial, pe trei dintre laturi, în toamna anului 1918, a fost amplasat cimitirul militarilor germani, cuprinzând un număr de aproximativ 130 de morminte. Decizia mutării soldaţilor din locul unde fuseseră înhumaţi iniţial, probabil din cimitirele localităţilor unde căzuseră în luptă, a survenit în anul 1918 şi a fost pusă în practică de autorităţile locale. Plăcile de mormânt au fost grupate de o parte şi de cealaltă a turnului, pe aliniamentul dinspre Sibiu fiind amplasat un rând de morminte.

Între anii 1942-1943, la indicaţiile Reich-ului, Societatea Săsească pentru Îngrijirea Mormintelor de Război din Transilvania (S.K.G.F.), cu sediul în Sibiu, s-a ocupat de desfiinţarea unor cimitire mai mici şi înfiinţarea altora mai mari, care să cuprindă mai multe morminte. Motivul invocat a fost acela al mai bunei îngrijiri a mormintelor, lucru care nu s-ar fi putut înfăptui în cimitirele satelor. În august 1942, plăcile din marmură cu inscripţia pe care era menţionat gradul militar, numele militarului, regimentul din care făcea parte, anul naşterii şi al decesului, au fost mutate în incinta bisericii romanice din Cisnădioara.

 

Anonimele resturi ale monumentului închinat Generalului von Elster

 

În apropierea Turnului Memorial, la aproximativ 650 m de acesta, a fost ridicat un monument omagial, în memoria generalului locotenent Hugo Elstermann v. Elster, comandant al Diviziei 76 Rezervă germane. Informaţii despre acesta au apărut în presa locală.

Pe un postament de plan pătrat, cu latura de 2 m, este aşezat corpul propriu-zis al monumentului, cu dimensiunile de 1,16×1,18 m, pe două dintre laturi fiind lăsate nişe pentru plăcile cu dedicaţia (astăzi dispărute). La partea superioară, patru trepte din ciment sunt montate piramidal, cea de jos are dimensiunile de 10,3×10,3 m, iar cea de sus: 0,62×0,62 m.

Iniţial, se pare că la partea superioară a memorialului era plasată o sferă din piatră, deasupra acesteia fiind montat un vultur, cel mai probabil din metal. Aceste părţi componente lipsesc astăzi, dar, o ilustrată din epocă, realizată de Karl Ulrich, reproducere după o pictură a lui Max Friese, le certifică prezenţa.

Dovadă că este vorba de acest monument stă textul tipărit pe ilustrată: "Gedenkstein zu Ehren Sr. Excellenz Generalleutnant Elstermann v. Elster Führer der 76. Deutschen Res. Div. Auf dem Wartberg Hammersdorf Hermannstadt (Nagyszeben) Siebenbürgen".

Ilustrata este realizată de Karl Ulrich după o pictură a lui Max Friese. Interesant de menţionat e faptul că în jurul anului 1939, în cimitirul bisericii din Cisnădioara (jud. Sibiu), acolo unde sunt amplasate câteva morminte, alături de un memorial închinat soldaţilor germani, pe una din băncile din ciment este plasată o placă din marmură  ce menţionează societatea care s-a îngrijit de amenajarea cimitirului, numele lui Karl Ulrich, alături de cel al locotenentului Plattner, fiind trecute aici.

 

Pavilionul dispărut

 

În zona numită „La Târnaţi” sau „păduricea” (numele locului ne-a fost comunicat de către Bogorin Ilie, localnic din Guşteriţa) (altitudine 515 m), la aproximativ 200 m aval de Turnul Memorial, a fost construit, în anul 1882, de către Siebenbürgischer Karpatenverein, un pavilion (informaţii puse la dispoziţie de col. Petru Scântei şi col. Alexandru Bucur). Construcţia din lemn, ridicată cu două trepte faţă de nivelul de călcare, era compusă din fundaţia de ciment care susţinea stâlpii, înalţi de aproximativ 4 m, care susţineau acoperişul, la cornişă cu traforuri în lemn. Fundaţia pavilionului, identificată de autor pe teren (latitudine: 45°48'43.2" şi
longitudine:  24°11'34.8") are dimensiunile de 10,5 m/5 m. Iniţial, este posibil ca materialul de învelitoare să fi fost din şiţă de lemn sau ţiglă ceramică, ulterior, conform unei fotografii de epocă, pare a fi schimbat în plăci metalice. Imaginea pavilionului o cunoaştem astăzi datorită unei reprezentări grafice şi fotografiei apărute în anuarele SKV. O ilustrată datată în anul 1895 ("Gruss aus den Siebenbürgischen Karpathen”) redă grafic câteva cabane ridicate de Societatea Carpatină Transilvăneană (Prejba, Bâlea, Negoiu, Păltiniş) şi pavilionul de pe Dealul Grigori).

În Anuarul SKV din 1883 este menţionat faptul că inaugurarea pavilionului a avut loc la 2 iulie 1882, din păcate evenimentul nefiind unul reuşit, din cauza vremii nefavorabile. După discursul ţinut de şeful secţiunii Sibiu a SKV, pastorul Kast a preluat în grijă pavilionul, în numele localnicilor din Guşteriţa, parohia fiind cea care a donat lemnul de stejar din pădurile proprii. Au fost aduse mulţumiri către Sparkassa-Gesellschaft, Bodenkreditanstalt in Hermannstadt (Institutului de Credit Funciar din Sibiu), Corului bărbătesc "Hermannia", care a cântat la inaugurare, precum şi domnilor General-maior T. Gecz şi inginerului oraşului, Müss.

În broşura turistică dedicată Sibiului şi împrejurimilor sale, este amintit pavilionul, construit de Secţiunea Hermannstadt a SKV, în anul 1882, în partea sudică a Dealului Grigori, care are înălţimea de 601 m. Este menţionat faptul că aici se poate ajunge în 15 minute din satul Hammersdorf (Guşteriţa), vizita dând prilejul unei panorame încântătoare asupra câmpiei şi Munţilor Cibinului, cât şi asupra "Alpilor Făgărăşeni". Textul este ilustrat, aşa cum am mai menţionat, cu o imagine grafică a pavilionului.

În Anuarul Jubiliar al SKV din 1930, 48 de ani de la construcţia pavilionului, apare un material în care este criticată ideea construirii obiectivului: "În anul 1882 s-a construit costisitorul foişor de pe dealul Grigori, din Guşteriţa, care ar fi trebuit să fie un loc din care se pot vedea mai bine împrejurimile satului. Dar nu a dus la altceva decât să fie invadat de vegetaţie şi prin urmare să fie şi mai puţină vizibilitate asupra peisajului. Prin urmare, şi fără acest foişor, panorama este una minunată. Singurul scop pentru care ar putea fi folosit este acela de a sluji ca adăpost, în vreme rea”.

Concluzia pe care o putem trage este aceea că în aproximativ o jumătate de secol, pădurea din faţa pavilionului nu a mai fost curăţată şi a cuprins monumentul, obturând panorama înspre sud, în partea nordică fiind oricum formaţiunea deluroasă. Din spusele localnicilor, aici aveau loc petreceri la sărbătorile comunităţii germane dar şi ale celei româneşti, pavilionul fiind funcţional aproximativ până la jumătatea secolului al XX-lea (sursa: Bogorin Ilie).

 

Uitata "Piatră a Vânătorului"

 

La aproximativ 1,5 km N-E de pavilion, în locul numit „Poiana vânătorilor”,  a fost amplasat un monument comemorativ, cunoscut de localnici cu numele de „Piatra vânătorului” (Bogorin Ilie). Astăzi, zona este cuprinsă de vegetaţie, îngreunând identificarea locului de amplasare (informaţie primită de la pr. dr. Alexandru Ioniţă şi pr. dr. Marius Tofan). Monumentul, clădit din ciment, are înălţimea totală de 125 cm şi este compus din postament (dimensiuni 68×45×30 cm), bază (dimensiuni 56×32×20 cm) şi corpul pe care este amplasat câmpul inscripţiei (dimensiuni 48×28×73 cm).

Pe suprafaţa câmpului inscripţiei (dimensiuni 41×61 cm) se văd urme de gloanţe şi abia se mai poate identifica textul: „Hammersdorfer Jagt/Gesellschaft/ Zur Erinerung/ Unvergeslicher Tage/ 18(88?)-19(...)1/ Gewidmet/ E(...)cke” (Asociaţia de vânătoare/ Guşteriţa/În amintirea/ Zilelor memorabile/18(88)-19(...)1/ Dedicată/ E(...)cke) (Aducem mulţumiri pe această cale, prof. univ. dr. Z.K. Pinter, pentru ajutorul acordat în descifrarea şi traducerea textului). Partea superioară a monumentului este uşor desprinsă de postament, dar în ansamblu, monumentul se află într-o stare stabilă de conservare. Pentru a putea fi pus în valoare (introdus în circuitul turistic de vizitare a monumentelor amplasate pe Dealul Guşteriţei), ar fi necesară curăţarea zonei de crengi şi micii arbuşti crescuţi aici.

 

Fântâna (dispărută a) Generalului

 

Deşi nu este vorba de un monument, vom menţiona în continuare o amenajare/captare de apă construită în zonă, astăzi dispărută sub mormanele de gunoi. Pe teritoriul extravilan al cartierului Guşteriţa din Sibiu, continuarea străzii Salcâmilor, la aproximativ 300 m de intrarea pe Aleea Castanilor, drum de acces spre vechiul poligon militar, a fost realizată o captare de apă, în apropierea pârâului Valea Rece.

Amenajarea din ciment, cu trepte de acces care coborau înspre ţeava de apă, a fost realizată de soldaţi, probabil în perioada interbelică. Astăzi captarea de apă (latitudine: 45°48'36''N, longitudine: 24°10'48''E,  altitudine: 438,5 m) este acoperită de materiale de construcţie, aruncate ilegal în ultimii 15 ani, locul mai putând fi recunoscut după pâlcul de pini plantaţi cândva în zonă.

 

Monumentele ridicate pe Dealul Guşteriţei din Sibiu marchează anumite evenimente istorice prin care a trecut comunitatea germană, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Unele din ele sunt astăzi dispărute, distruse de vreme sau de factorul uman. Turnul Memorial este singurul obiectiv de care autorităţile locale s-au interesat, intrând la jumătatea anului 2018 în reparaţii. Trebuie menţionată grija Parohiei Ortodoxe din Guşteriţa faţă de acest obiectiv, zona fiind igienizată de către tineri membri ai parohiei, aici având loc excursii şi serbări câmpeneşti.

După părerea noastră aceste obiective, amplasate la distanţe nu foarte mari unele faţă de altele,  ar putea intra într-un circuit turistic sau cicloturistic care să cuprindă împrejurimile Sibiului.

*

Autorul transmite mulţumiri pentru informaţii col Petru Scântei, Alexandru Bucur, Wolfgang Rehner şi lui Briggite Ghiţiu pentru traducerile din limba germană.

Adrian Stoia






comentarii
1 comentarii

Fain locul, placut articolul..,dar nu se gaseste nimeni, in toata intelighentia capitalei culturale europene sa spuna ce rost avea turnul si nimeni din cei o mie de cititori sa comenteze continutul??Jale-mi vi si gand nu-mi vi...Vorba englezului, patetic.
unuldin omie
14.02.2019 09:06
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Neo Plan

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia