Tribuna
Sevis
Sate strămutate
Sate strămutate
Case și o biserică au fost înghițite de ape, în vechea vatră a satului Tălmăcel. De frica otomanilor, oamenii din Nou Săsesc și-au părăsit gospodăriile și au ales o nouă vatră pentru sat, iar locuitorii din Proștea, actualmente Stejărișu, și-au mutat satul din cauza deselor reversări peste albie ale Hârtibaciului. Așa au fost strămutate trei dintre satele Sibiului, în vremuri vechi.
Tălmăcelul, înghiit de ape

Învăluită încă în mister e istoria satului Tălmăcel `i a locurilor pe unde oamenii au încercat să se stabilească până să ajungă pe teritoriul de azi. Prima vatră care intră în discuie e cea din zona Plopii Mari `i Plopii Mici, zonă aflată la doi kilometri distană de actuala vatră a satului. Explicaia o regăsim în "Cartea satului Tălmăcel", scrisă de Gabriel Stroilă: "Într-o legendă care mai circulă prin Tălmăcel `i astăzi, se spune că, în timpurile foarte îndepărtate (probabil la venirea romanilor sau a primilor migratori), un conducător de o`ti `i-a adus aici în Plopi soia `i copiii pentru a fi ascun`i. Bătălia a fost pierdută, iar aici s-a înfiripat o mică a`ezare care a dăinuit  secole fără a fi descoperită. Abia în preajma anului 1750, când autorităile austriece au decis a`ezarea tuturor localităilor române`ti într-o vatră de tip înghesuit, locuitorii din Plopi au fost forai să se mute în actuala a`ezare."
Acela`i autor mai prezintă o versiune a înfiinării loca­lităii Tălmăcel. În jurul anilor 1510-1525, românii de pe Domeniul Tălmaciu ar fi fost expulzai `i s-au mutat în adâncimea văilor. ~i pentru a evita orice eventuale necazuri, oamenii au săpat un `an de graniă între Tălmaciu `i Tălmăcel. Alii  s-au a`ezat în zona numită La Lac `i-au ridicat case, ba chiar o biserică, adică o altă vatră a satului. Nenorocirea a venit însă într-o zi de sărbă­toare: la "un Pa`te sau poate un Crăciun, pământul s-a scufundat cu toi oamenii care se aflau înăuntru, pe acest loc apărând lacul de azi". Cunoscând aceste po­ve`ti din bătrâni, localnicii nu-`i las[ animalele să se adape în acest lac.
Satul ars de turci

Numele pe care satul îl poartă astăzi, Nou Săsesc, e un prim indiciu asupra faptului că a existat `i un “Săsesc“ mai vechi. De fapt, o altă vatră a satului. Oame­nii locului spun că, iniial, vatra satului ar fi fost a`ezată în amonte de poziionarea actuală, în locul numit Fântâ­na din piatră, `i că totul ar fi fost proprietatea baronului Apafi.
Legendele pun strămu­tarea satului pe seama in­vaziilor otomane. Se spune astfel că osta`ii turci ar fi ars vechea vatră a satului, iar oamenii au fost nevoii să-`i croiască o viaă nouă, să-`i ridice alte gospodării pe actualul teritoriu al satului. Legenda mai spune că în vechiul sat exista o biserică săsescă, iar după distru­gerea ei, a mai rămas doar un clopot imens. Oamenii          l-au topit `i au făcut din el trei clopote mai mici pe care              le-au a`ezat în turla actualei Bisericii Evanghelice, con-struite la sfâr`it de secol XIV- început de secol XV. Conform Listei Monumentelor Istorice, publicată în anul 2010, turnul clopotniă cu cele trei clopote de legendă a fost ridicat în 1828-1832.

Mai departe de albia Hârtibaciului

Satul Stejări`u sau Pro`tea, cum a fost el cunoscut  până pe la jumătatea seco­lului trecut, a fost strămutat în urmă cu câteva veacuri din cauza deselor inundaii provocate de Hârtibaci. Denumirea "Terra Borothnik" sub care a`ezarea apare în anul 1223, la prima sa meniune în documente, este edificatoare pentru faptul că vatra satului a fost a`ezată mai în vale, se arată pe site-ul http://www. siebenbuerger. de . Tot acolo sunt menio­nate `i alte nume de locuri ce vin în sprijinul acestei idei. Mai mult, dovezile toponimi­ce sunt susinute `i de cele arheo­logice, conform ace­luia`i website: "Pe malul stâng al râului au fost descoperite în secolul al XIX-lea ruine ale vechii bisericii din fosta vatră de locuire".  ~i ar mai fi un argument: într-un document din 1723 sunt pomenite par­cele de pământ din vechiul sat.
Din vremurile noastre
Strămutări au fost `i în ultimele secole. De exem­plu, vatra de azi a comunei Jina se întinde pe `apte coline, asemenea Romei. În trecut însă, satul era `i mai răsfirat, gospodăriile fiind răzleite printre fânee; în anul 1776 generalul austriac Christian Rall a ordonat strângerea gospodăriilor pentru a putea controla mai u`or a`ezarea de grăniceri.
În ultimul secol, unul dintre satele intens afectate de strămutare a fost Sădinca. La jumătatea secolului trecut, Sădinca avea peste 350 de locuitori, transformându-se încet-încet din cătun în sat. A început însă politica lui Ceau`escu de strămutare a satelor, iar numărul locuito­rilor a tot scăzut, oamenii mutându-se în sate limitrofe sau în ora`e, unde au primit locuine. A`a se face că în Sădinca au mai rămas gospodării cât să le numeri pe degete.




comentarii
1 comentarii

aveti probleme grave cu diacriticele ! :))) dar e ok pt. nivelul de fituica la cate a ti ajuns.
@@@
22.08.2014 22:49
Din aceeasi categorie
O istorie ragasita

sibiu-turism

Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Anunturi Tribuna

EVENIMENT TV

Vacanta Eurotrip
info
PORTAL MEDICAL
Licitatie publica

accentmedia