Tribuna
PNL
Săptămâna nebuni(i)lor: De la ceaţă adevărată la ceaţa noastră din cap
Dumitru CHISELIŢĂ
2789 vizualizari
Săptămâna nebuni(i)lor: De la ceaţă adevărată la ceaţa noastră din cap
Pornim din nou să analizăm şi să încercăm a înţelege ce mai e prin oraşul nostru, ţara noastră, lumea voastră (că a mea e din ce în ce mai puţin), de săptămâna care a trecut până la săptămâna care a început acum. Vom vorbi de ceaţă, de Stadion (iar, da), de Ziua Culturii Naţionale, de

 

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă deasă...

 

Pun pariu că tânăra generaţie nu are idee de unde vine citatul acesta, şi bine face, că şi aşa ni s-a împuiat capul cu el în liceu. "Surîsul Hiroshimei" de Eugen Jebeleanu. Era, şi mai e pentru curioşi, un poem politico-pacifist, care, pe muuulte rânduri, deplângea atacul nuclear "oferit" de americani, la 6 august 1945, oraşului japonez Hiroshima, via bombardierul B-29 "Superfortress" numit "Enola Gay", şi prima bombă atomică, numită "Little Boy" ("băieţaşul"). Au pierit, instantaneu sau după aceea, cam 100.000 de persoane. Chiar dacă toată lumea era fericită atunci că americanii au dat-o cu "atomica" ("Churchill, Roosevelt şi Stalin / Bomba atomică - Amin!" se spunea pe la noi), "blocul estic", a adoptat după aceea ideea că "atomica" este o armă capitalistă a anglo-americanilor, cu care ameninţau ţările "libere" şi comuniste din blocul estic în special, şi întreaga lume în general.

 

De unde şi toată simbolistica asta proletar-pacifistă a Surâsului Hiroshimei. Asta am spus-o ca să înţelegem mai bine poezia aceea, pardon, poemul, în care, în versuri albe, ne arată viaţa celor din Hiroshima, oameni simpli, ca Pescarul Bătrân, Mutilatul de Război, Omul-Cal, Poetul, Negustorul, în contrast cu Demonul din cea de-a XX-a vale (care e, alegeţi, ori Atomica, ori Războiul) şi cu Călăii din "partea cea mai neatinsă-a lumii, acolo unde n-a trecut războiul", clar aluzie la SUA, în fine, la un moment dat apare "Corul copiilor ucişi" care spun, în cor, "Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă deasă". Noi în liceu, necampăsându-ne de tragicul situaţiei din Jebeleanu, râdeam teribil la versul acesta, şi, când ne
duceau la practică pe ogoarele patriei de la IAS Sibiu, dimineaţa, pe ceaţă, recitam asta.

Aşa a fost şi la începutul-mijlocul săptămânii, câteva zile, la Sibiu: ceaţă deasă, vai ce ceaţă deasă. Aerul era rece de ziceai că respiri azot, vânt sau orice mişcare a aerului - slab spre deloc, însă decorul era superb pentru cei care se dădeau chinului de a-şi lua nasul din smartfon. Dacă dădeai o tură prin Sub Arini, te aştepta o poză din aceea cu iarnă frumoasă, cu copaci albi, de ziceai că eşti în serialele acelea epice cu vikingi sau alte derivate de nordici. Ce să zic, lupii mai lipseau...

Aşa mi-am dat seama că, uneori, chiar într-un oraş ca Sibiul, iarna poate fi frumoasă. A, dar voi o vedeţi de la volan, scuze...

 

Despre avantajul mersului pe jos

din punctul A în cel B

 

Cu treabă în oraş. Adică cu treabă să văd cum mai e pe la "Mallul nou". Iau autobuzul din Hipodrom. Stăm la giratoriul de la Aurel Vlaicu. Mergem şi stăm pe Dumbrăvii. Stăm la giratoriul de la capătul lui Dumbrăvii. Stăm la giratoriul de la Unirii. Mă dau jos la Prefectură. Şi spun, iar şi iar, că la Sibiu se merge FOARTE MULT cu maşina. Aşa de mult încât cu cât te grăbeşti, cu atât mai mult, de fapt, stai. În fine, ajung "pe teren" acolo, constat şi, de frig, zic să fac o pauză de cafea la gară. Fac pauza, iau cafeaua, văd 5-ul care mă ducea până spre redacţie şi zic că lasă, să termin de băut... 5-ul pleacă. Zic că "asta e" şi pornesc pe jos. De la gară până pe Coşbuc am făcut cam 40 de minute, mers lejer. Am stat doar la câteva semafoare, nu am dat ture ca să găsesc loc de parcare (deşi puteam "parca" pentru altă cafea, să zicem), nu m-am enervat că mi-a luat altul faţa, etc, etc. A fost simplu. Voi aţi uitat de simplitate?

 

 

Dificultatea de a ajunge la Stadion.

Noul Stadion. A, şi faxurile, da....

 

Apropo de chestii cu roţi, m-au amuzat comentariile, pe un ziar sibian online (nu noi!) referitoare la, din nou, noul Stadion. Ştiu, am mai scris şi data trecută, dar acum e chiar fain. De ce e fain? Pentru că, pe lângă că aflăm noi detalii despre viitoarele posibile dotări ale construcţiei, mai aflăm şi ce-i doare acum pe cei care vor frecventa locul, atunci când va fi nou şi funcţional.

Aşa că aflăm că se va intra în stadion via  90 de turnicheţi, cu o capacitate  de trecere de 25 de persoane pe minut. Turnicheţii sunt căile acelea de intrare, cum avem pe la zoo sau la Muzeul din Dumbrava sau chiar acum la stadion, cu bare şi alte acareturi şi care fac "clic-clic" sau "ţac-ţac" când treci prin ei. Nu ştiam că le spune "turnicheţi". Vor mai fi fântâni "artistice" din inox, asta pentru că, la felul cum se joacă fotbal la Sibiu, măcar să vezi ceva interesant, totuşi, acolo, iar opţiunea de a admira apa ţâşnind artistic din diverse fântâni din inox în locul unui meci plictisitor, este oricând valabilă.

Vor mai fi peste 160 de birouri, (interesant!), peste 130 de calculatoare "desktop", peste 40 de imprimante şi, ţineţi-vă bine, 16 FAXURI!

Asta îmi place. Dacă avem chiar şi faxuri, e clar că era informaţiei, că "satul digital", că totul la un click distanţă este valabil acum şi la Sibiu şi că "digital era" nu a trecut pe lângă noi. Ce mai încoace şi încolo, dar, glumind, ar fi bine ca dotările de acest fel să continue cu: seturi de dischete, pagere, posturi telefonice publice interurbane, videocasetofoane, camere VHS, unul sau două teleim­primatoare, antene de satelit sau măcar de bulgari, câteva laboratoare foto cu cele trebuincioase: cameră obscură, aparate de mărit, tancuri de developat, stocuri de revelator şi fixator, hârtie foto, tăvi, ştiţi, să fie ţock und pock.

 

Dar, dincolo de povestioara asta, reacţiile oamenilor au fost geniale. Din ele, reiese că marea problemă este nu dacă se merită investiţia, nu dacă se va finaliza treaba la Stadion şi cum, nu dacă vor fi meciuri de Champions League sau Euro sau chiar un Mondial, ori concerte, cenacluri Flacăra, defilări sau spectacole muzical-literar-coregrafice, ci... cu ce ajungem acolo. Şi dacă e destulă parcare.

Asta e tare, chiar tare. Ce doriţi, fraţilor? Să vă lase autobuzul la botul turnicheţilor? Să intraţi cu maşina până la locul din tribună? Păi hai să o luăm aşa: orice autobuz din orice parte şi înspre orice parte a Sibiului, opreşte în centru. Da? Da. Chiar şi autobuzul de Păltiniş, 22-ul, opreşte în centru.

Ia să vedem noi cam ce legături avem, fără a le include 100% pe toate, ca să ajungem la sau în zona Municipalului. Păi în Piaţa Aurel Vlaicu opresc 1, 12, 13. La Sala Transilvania, opreşte 15-le, la Olimpia opreşte 5-ul, pe Şaguna opresc 1, 10, 11, 17, 19. Nu ajung? E greu de trecut parcul de la Spitalul Militar la Stadion? E riscant să treci strada pe la Aurel Vlaicu şi să mai mergi puţin? E interzis mersul pe jos pe distanţe mai lungi de 20 m şi nu ştiam asta?

Păi uite, dacă vă e greu, luaţi un avion, că şi aşa Municipalul e pe panta de aterizare a aeroportului, şi rugaţi-l pe pilot să vă paraşuteze exact deasupra, ca în filmele cu comando-uri. Sau mergeţi întâi la Vîlcea şi veniţi cu autocarul, că poate vă lasă mai aproape. Sau când e zi de meci pe acolo, închiriaţi un autobuz de la Tursib şi faceţi maxi-taxi cu el prin oraş. Hai, pe bune, când jucau Şoimii şi Interul, mergeau suporterii pe jos din Lazaret sau Vasile Aaron şi nu boceau atâta că vaaai, ce departe e şi că vaaai, nu ajung locurile de parcare. Mai folosiţi şi auto-pasul, vorba aia. Sau cursa 42. La un picior.

 

Cazul Cristina Ţopescu sau cum toţi

 se pricep la slujbele pentru decedaţi

 

Dacă aş citi tot ce s-a scris pe subiectul "De ce nu a avut Cristina Ţopescu slujbă de la BOR", ar exista două variante: ori să citesc păreri de acum câţiva ani, de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, că e tot aia. Cert este că iar s-a inflamat lumea pe tema lui "De ce nu face BOR slujbă pentru incineraţi?

 

Uite titluri: "SCANDALUL zilei: BOR REFUZĂ să facă slujbă la INCINERAREA Cristinei Ţopescu" (Ştiri pe surse); "Motivul incredibil pentru care Cristina Ţopescu nu va avea slujbă la incinerare" (Realitatea.net); "Mesaj dur către BOR, din cauza slujbei de înmormântare pentru Cristina Ţopescu: "Nu are nevoie de corupţi în sutane!"" (Playtech)

Şi sunt doar câteva.

 

Păi, atunci când cineva cere ca la moartea sa să fie incinerat, există două variante. Una, să i se respecte dorinţa, ca ultimă dorinţă a sa. Şi să nu aibă o slujbă de înmormântare ca cineva care a fost înhumat-înmormântat.

Cealaltă este să NU se respecte dorinţa de incinerare, iar persoana să fie înmormântată creştineşte. Sunt două opţiuni care nu prea cred că pot fi combinate şi fiind 100% la alegerea familiei şi apropiaţilor persoanei decedate. Ei decid. Atât pentru aici cât şi pentru "dincolo". Şi ei şi răspund. Că aşa este legea liberului arbitru. 

Creştin-ortodox vorbind însă, incinerarea NU e considerată o practică creştină. De aceea preoţii refuză săvârşirea atât a serviciului religios, cât şi slujbele de pomenire ulterioare. Asta e... Sunt două căi. Alegi una din ele, nu le combini. Trebuie să înţelegem asta. O spun fără a acuza pe cineva de ceva şi fără resentimente faţă de opţiunea celei care a fost Cristina Ţopescu.

 

Dar, dacă tot comentaţi despre biserică, faceţi-o în cunoştinţă de subiect, OK. Nu cu păreri fusgăsite de pe comentarii, nu cu habarnisme de mă umflă pe mine râsul, chiar ne-teolog fiind. OK? Nu de alta, dar dacă faci propagandă atee, să zicem şi anti biserică, iar să zicem, nu te prinde chiar bine să te revolţi referitor la existenţa sau nu a unei slujbe religioase.

 

...Apoi aflu că "Spre liniştea familiei sale, Cristina Ţopescu a avut o slujbă religioasă, deşi trupul ei neînsufleţit va fi incinerat. Potrivit jurnaliştilor Fanatik, un preot s-a prezentat azi la capelă şi a ţinut o cuvântare pentru sufletul jurnalistei".

 

Lumea noastră nebună

 

Tot răsfoind "pe externe", aflu de la TVR că aproape una sută mafioţi sicilieni au fost prinşi de carabinieri şi au fost arestaţi. Printre altele, că "mafioţii ar fi încasat, degeaba, câteva milioane de euro din fondurile europene destinate agriculturii". Deja e de râs. Hai, mă, chiar? În Italia?

Păi, Raportul OLAF, citat de G4Media, privind lupta împotriva corupţiei, pe 2018 spune că între 2014 şi anul raportului, România a raportat o fraudă de 62 milioane de euro, iar în 2018 procentul a crescut, ajungându-se la 18,3 milioane euro fraudaţi. Printre "şmecherii", s-au numărat "folosirea documentelor false sau falsificate", "cereri de ajutor false sau falsificate", sau "declararea unor produse, specii sau terenuri fictive". La toate fruntaşă (locul 1 sau 2), fiind România...

Apropo, ştiţi cum se numeşte noul premier al Rusiei? "Mikhail Mishustin". Aşa spun câteva surse media din România. Ia pronunţaţi. "Mik-Haiyl Mishştuşi...". Încercaţi varianta asta: "Mihail Mişustin". Sună mai omeneşte, nu? Dar noi uităm tot timpul că slavii  au, ca şi noi, marii daco-romani, "ş", "ţ", "ci", "şi", chiar şi "şci". Care pot fi scrise, fără greţuri. Dar văd că e moda asta a scrierii "vestice" cu orice preţ. Să nu uităm de marele "Pyotr Ilyich Tchaikovsky". Sau de mai puţin cunoscuţii, tot compozitori, "Vyacheslav Ovchinnikov", "Nadezhda Rimskaya-Korsakova" sau de scriitorul "Fyodor Mikhailovich Dostoevsky". Chiar nu putem scrie cum se aude? Sau englezeala e aşa de acută încât nu ne mai trece, de ajungem să scriem "Brashoff" în loc de Braşov, "Yashy" în loc de Iaşi ori "Seebew" în loc de Sibiu.

Hai gata, că-mi vin idei, că mi-am amintit de Merghindeal şi Mighindoala cum ar suna în rongleză, man... 






comentarii
1 comentarii

Prea lunga divagatia pt. Ce ceata deasa, vai ce ceata deasa! Cred ca erati copiii minune de stiati sa recitati la practica agricola aceste versuri...
21.01.2020 21:52
Din aceeasi categorie
jidvei

qhouse sibiu

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia