Tribuna
PNL
Minciunile de pe Podul Minciunilor
Dumitru CHISELIŢĂ
2208 vizualizari
Minciunile de pe Podul Minciunilor

Ştiţi Podul Minciunilor din Sibiu, nu? Imposibil să nu-l ştiţi. Cred că e în Top 3 atracţii turistice locale, alături de ţâşnitoarea din Piaţa Mare (vara) şi terasele din centru, luate la bulk (tot vara că acum, cam pustiu...). Dacă vii la Sibiu şi nu-ţi tragi 2-3 selfie-uri ori nu pozezi pe iubi cu kuru lipit de balustrada metalică ori pe după cap cu gaşca, vii degeaba. Dacă ai nuntă şi nu-ţi trage fotograful "de eveniment" un pictorial pe "Bridge of Lies" cu mai multe poziţii decât cele din care trăgeau teroriştii Revoluţiei de la 1989, ai căsnicia ratată de la primii paşi. Deci, da, Podul Minciunilor e CINEVA în Sibiul ăsta. Mai cineva decât vecin-so, mult mai monumental şi mult mai bătrân, Turnul Sfatului (ăla din poza de grup cu voi, de răsare, în spate, după ceafa celui din mijloc).

Aşadar, fiind aşa un vipalău turistic, istoric şi arhitectonic, Podul Minciunilor are o poveste. Ba mai multe. Unele reale, altele născocite de parcă ar concura la Top 10 cea mai stupidă proză sau de un cel mai varză blog din istoria lumii. Oricum, toată lumea se scoate dacă le spui că astea-s aiureli, pentru că "legenda spune" şi "se spune că". Dacă bagi din astea la început, poţi spune că pe podul Minciunilor a trecut haiducul Anghel Şaptecai (Ia stai! Chiar a trecut. În "Zestrea Domniţei Ralu", unde Sibiul era pe post de Vienă) hobbiţii cu Gandalf în frunte ori Compania a 7-a sub clar de lună.

Despre "povestea" reală a Podului Minciunilor, nu spunem aici nimic, că nu suntem bloggeri serioşi, care să copy-paste din alte părţi. Deci, dacă vreţi chestii serioase, reale şi nepoluate de piţiponcăreală turistică, mergeţi în locul de mai jos, şi citiţi:

 

http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/piata_mica/117

 

Bun, astea sunt cam ceea ce trebuie ştiut, în linii mari, despre acest loc.

 

Dar, nefiind suficient şi trăind în ţara în care se dă "like" la accidente, capete rupte, dezastre ori crime, s-a împopoţonat acest obiectiv turistico-arhitectonico-istoric şi cu oarecari aşa-zise legende. "Legenda spune că..." Legenda spune idioţenii. Trebuie să fii prostul proştilor patriei să crezi ce spune legenda aia. Dar ce spune legenda? Păi, "legenda spune că":

 

"Cei mai multi localnici evita sa spuna vreun neadevar cind trec pe pod, pentru ca se tem ca acesta va ceda sub greutatea minciunii lor. Batrinii spun ca podul are urechi, o putere greu de imaginat si multa intuitie, asa ca, la fiecare neadevar rostit, podul incepe sa geama din toate incheieturile, iar intr-un zgomot care-ti da fiori, balustrada incepe sa cedeze. In citeva minute, podul aduce mincinosul cu picioarele pe pamint, la propriu si la figurat. Minciuna se dovedeste mai tare decit lemnul sau fierul, iar podul se rupe sub greutatea ei" ("Legendele de pe Podul Minciunilor",publicat pe 9AM News, în anul în care mulţi sibieni se comportau de parcă li s-a pus ceva în apă, 2007)

 

Podu' geme, dar nu se predă

 

Păi, eu sunt localnic de când mama m-a făcut şi m-a născut la maternitatea de pe Maternităţii. Am trecut pe Podul ăla al Minciunilor de câteva zeci de mii de ori şi nu am fost cuprins de teama că, dacă spun o minciună, podul se huruie cu mine cu tot, de în loc să ajung în Piaţa Huet, aterizez pe strada Ocnei. Nu am auzit nici pe alţi localnici (paradoxal, ca "localnic" eu cunosc şi alţi localnici) să fi păţit păţanii prin zonă, să ghiorăie podul ca un stomac nebăgat în seamă de proprietar, să se zguduie şi să-i cedeze balustrada. Ce-i drept, înainte de restaurare era cam şubred, aşa că "gemea" de fiecare dată când trecea cineva pe el, dar hai să zicem că poate ăla, pietonul, minţea în gând. Dacă mai ţin minte, se mai parcau şi maşini pe el. Deci motive de gemut avea şi fără să spui tu bălării...

Nu am auzit niciun bătrân spunând că "podul are urechi". La Sibiu, bătrânii sunt preocupaţi de cum să se dea mai mult moca cu autobuzul, de ce a făcut vecin-su, de cum e curva de noră-sa ori de unde-s reducerile mai reduse. Nu de vicii de construcţie ale pasarelelor pietonale de secol XIX.

 

Podul Minciunilor, un loc de aruncat în cap

 

"O altă legendă vorbeşte despre faptul că Piaţa Mică din Sibiu, fiind piaţa negustorilor, era implicit şi piaţa tocmelilor. După negocieri, plecând cu marfa spre casă, unii cumpărători constatau că au fost păcăliţi. Se întorceau, îi luau de piept pe negustorii mincinoşi şi, în hohotele de râs ale precupeţilor, îi aruncau de pe pod. Astfel, sperietura era cea care îi făcea pe negustori ca data viitoare când poposeau în Hermannstadt să nu mai înşele sibienii".

 

Trecem peste faptul că nu doar Piaţa Mică din Sibiu era "piaţa negustorilor", ci cam toate locurile cu numele de "piaţa" sau "târgul", plus ceva străzi. Hai să zicem că şi atunci, în trecut, când lumea "ierea mai bună şi mai cinstită", se întâmpla, chiar şi în fantasticul Sibiu-Hermannstadt Siti-of-Calceăr-Siti-of-Calceărs, să iei ţeapă când făceai piaţa. Să te facă la cântar. Să umfle legumele cu azot. Să-ţi bage pe gât chinezării pe post de Made in Germany. Să uite să-ţi dea rest. Să spună că roşiile-s "dă Romanaţ" când de fapt sunt din seminţe din Olanda sau Turcia. Să-ţi vândă ţapul pe post de capră, ca-n bancul cu Fritz (care avea o capră numa' cu un tzitz). Pentru că negustorul ţepar nu e neapărat o invenţie a democraţiei şi a economiei de piaţă de pe Dâmboviţa. La fel ca şi clientul fraierit.

 

Deci avem trei elemente: un negustor şmecher, un cumpărător care şi-a luat ţeapă la cumpărături şi un pod metalic. Cumpărătorul, aşa cum spune legenda, a constatat că a fost păcălit. "Constat că am fost păcălit", zice el, adăugând apoi ceva înjurături specifice etniei sale, de la "scheisse" la elemente anatomice feminine mai ascunse de felul lor ori dorinţa expresă de a se juca de-a animalul cu două spinări, vorba Micuţului din romanele lui Sven Hassel, cu mama comerciantului.

 

După ce consumatorul neprotejat a constatat că a picat de fraier, el se întorcea la locul sinistrului. Acum depinde UNDE, geografic vorbind, avea loc "deşteptarea". Că de constata clientu' la intrarea în localitatea Sebeşu de Jos de lângă Sebeşu de Sus, ori de cum trecea peste Pârâul Popii din Şeica Mare, era prea târziu. Până făcea cale întoarsă, la viteza de croazieră de 1-2 cai putere, înapoi la Sibiu-Hermannstadt, se închidea la târg şi nema negustor. A, venea când iar era târg, peste o săptămână sau o lună, şi îl lua cu "Ia ascultă bă..."? Incert, pentru că Nea Pieţaru îi dădea cu "Ba p-a mă-tii, da tu cine eşti meştere?" şi dovedeşte argumentat şi cu note de subsol că taman el te-a ţepuit acum, nu de mult, recent...

În fine, acelaşi lucru se putea petrece şi dacă Păgubosu' "constata" păcăleala la 10 metri mai încolo... "Cine eu? Hai, degajează, că se face coadă!" sau "Sorry, marfa vândută nu se schimbă!" Dar creatorii de legende nu iau în consideraţie asta şi continuă, epic: "Se intorceau, îi luau de piept pe negustorii mincinoşi şi, în hohotele de râs ale precupeţilor, îi aruncau de pe pod". Dar pe negustorese? Tot de piept le luau?

 

Aha, deci se întorceau şi îi luau de piept. Pe negustorii mincinoşi. Doar pe ei, negustorii care spuneau "adevărul şi numai adevărul" erau OK. "Bă, m-ai furat!". Şi aşa, cu el de piept, o lua pe sub arcadele de la "Muzeul Etnografiei Universale", ori printre mesele de la "Nod", până pe pod, şi, într-o figură de judo, hop, cu ăla, bişniţaru, peste balustradă. Aplauze puternice, prelungite ca la Congresul al XIII-lea al PCR şi râde lumea de se strică, fără Cornel şi Romică. Over and out. Gata legenda, ăla zace plin de sânge pe caldarăm, lumea e veselă, clientul păgubit spune "Jus-ti-ţi-e! Nu Corup-Ţie!" sau "Fiat iustiţia pereat mundi" şi toate revin la normal. Dar mă gândesc: dacă cel înşelat era un amărât de conţopist la "Allgemeine Sparkassa", slab ca băţul, iar Negustorul cel Rău vreun cioban jinar cât malu' ori poienar cu ochii mari şi fluiera la şerpar, ori vreun plugar sas de 4 pe 4, cu muşchii "lucraţi" pe la coasă, sapă şi pădure, başca un stagiu militar pe la husari? Hă? Ia-l de piepţii hainei şi ţâpă-l peste "Liars Bridge"! Ai tupeu? Şi dacă ai tupeu, poţi, fizic vorbind?

 

Dar. "Podul a fost inaugurat la 17 decembrie 1860, la un an de la confecţionare". Deci e anul 1860. Sibiul era un oraş important al Imperiului Austriac, şi, din 1867, Austro-Ungar. Nu cătun din Congo, nici vreun orăşel din Vestul Sălbatic, unde tu făceai legea cum voiai, şi puteai căsăpi, în numele libertăţii, egalităţii, fraternităţii şi justiţiei. Pentru că ăştia, austriecii, chiar dacă erau ciuca bătăilor în războaie, aveau un sistem administrativ şi legislativ foarte, cum să spun, detaliat.

 

Aşadar, nu era nevoie să arunci negustorii care umblau cu ocaua mică, peste pod. Chiar al Minciunilor fiind el, podul. Nu de alta dar poliţistul, gardianul sau jândarul care se găsea pe acolo nu era familiarizat cu legenda, şi te cam "reţinea în vederea cercetărilor". La fel, distanţa Podul Minciunilor-Caldarâmul de pe Uliţa Ocnei, e cam mare, şi se putea ca, de la atâta drept comercial aplicat fizic, "contravenientul" să dea puţin colţul, iar tu, Zorro din franzelă, să îţi sfârşeşti aventura justiţiară "puşcat cu funia", cum se spune prin Ardeal.

 

Fata mare care nu e mare...

 

O altă "legendă", tricotată tot pe cea menţionată mai sus, se referă la fetele care nu mai erau "mari" în noaptea nunţii. Şi care, evident...

Dar să citim, pardon cităm: "Cea mai gustată legendă ce se leagă de denumirea podului este cea a cuplurilor care obişnuiau să se plimbe pe pod. Se spune că tinerii îndrăgostiţi, trecând noaptea pe pod şi jurându-şi iubire veşnică, ajungeau să discute şi despre curăţenia trupească a fetei. Şi toate afirmau că sunt curate ca lacrima. Numai că, dovedindu-se mincinoase, după noaptea nunţii erau târâte şi aruncate de pe podul jurămintelor false. Nu se ştie dacă paţeau mare lucru, căci hăul de sub pod e doar de doi-trei metri".

 

Aha. Deci tu cu iubi te plimbi noaptea pe pod. De la una-alta, de la "ce mai face mă-ta" la "uite ce pectorali am", după giugiuleli şi sărutări, tu, masculul alfa al secolului XIX, îţi dai jobenul pe ceafă şi întrebi, suav: "Ascultă fă, da tu eşti fată mare? Eşti întreagă, acolo, jos?". Ea: "Da, frăţică, să moară scroafa că nu m-a atins nimeni, să-mi sară ochii dân cap, să nu mai apuc zâua de mâine". Deci, da, fata mare e mare, şi se face nunta, cu tot ce trebuie, cu luatul miresei cu "saxafonu" de acasă, apoi la biserică, cu alaiul claxonând pe uliţele străvechiului burg, până la sala închiriată. Noaptea nunţii, şoc şi groază, mirele iese cu ochii bulbucaţi din alcov răcnind a pustiu şi urlând a morţiu: "AÂÂÂÂÂÂÎ!!!! NU IEEEEEEEE!". Rănjete de nuntaşi şi nuntăşiţe, "hai că o rezolvăm cumva" din partea socrilor mici, "curvă ca mă-sa" din partea socrului mare, "dragi nuntaşi şi frumoasă adunare, vă invităm pe Podul Minciunilor, la cea de-a doua parte a programului".

Şi toată ceata, cu lăutarii după sine, beată muci, se prezintă pe Podu' Aruncaţilor şi zuup-buf, cu mireasa peste aceeaşi balustradă, în hohotele de râs ale audienţei. "Maaamă cum fac astea când cad!" Şi uite ala scapă familia miresei cea fără onoare şi rea de musculiţă, de piatra din casă. Prin eliminare, pentru că repet, cel care născoceşte legende din astea a văzut podul doar pe feisbuc sau pe Google Images. Pentru că, repetăm, "Nu se ştie dacă păţeau mare lucru, căci hăul de sub pod e doar de doi-trei metri". Păi nu păţeau mare lucru, doar ceva fracturi multiple în cel mai fericit caz. În cel mai nefericit caz, umflau coada. Sau, na, dădeau în primire. Pentru că ăia 2 metri sunt ceva mai mulţi.

Nu mai repetăm ce am spus anterior. Justiţia, chiar austro-ungară, nu cred că te recompensa bănesc ori cu excursii pe Coasta Dalmată dacă azvârleai cu neveste peste poduri. Ci dimpotrivă. Deci legendă de doi bani, promovată pe aceeaşi valoare pecuniară.

 

Da, veţi spune că ăştia, aruncătorii de oameni peste balustrade metalice, nu acţionau în secolul al XIX-lea, ci demuult, în Evul Mediu Întunecat. Bun, dar podul nu e din Evul Mediu. Ci de la 1860. Deci nu.

 

Când să închei cu bine şi eu cele spuse aici, iată că mai aflu că "Se spune că, de mult, aici erau pedepsiţi negustorii mincinoşi (da, ştiam, mersi, n.n.) şi VRĂJITOARELE ALE CĂROR PREVIZIUNI NU SE ÎNDEPLINEAU. (sl. ns.).

OAU!. Sibiul oraş catolic apoi lutheran. Apoi ortodox. Care pedepsea prin ardere pe rug ori alte metode specifice (vezi "Cronica oraşului Sibiu", de Emil Sigerus) orice manifestare a VRĂ-JI-TO-RI-EI.

Bă copii, aţi băut bere după vin care-i un chin? Cum mama ei de istorie laică şi religioasă să susţii, chiar şi aşa, la nivel de "legende despre", o asemenea idioţenie? Ce-i aici, Conan Barbarul? Filme cu vikingi? Păi dacă, prin absurd, ar fi aflat Sanctitatea Sa Papa ori episcopul Evanghelic (de Confesiune Augustană) că oficialităţile locale apelează la serviciile unei/unor VRĂJITOARE care să prevadă chestii, păi aici nu mai era niciun Sibiu-Hermannstadt, cu un superb câmp de maci, că l-ar fi ras de pe faţa Transilvaniei. Necum să pedepseşti o vrăjitoare pentru că a prezis PROST.

 

Totuşi, aceste idioţenii au fost împrăştiate, graţie dorinţei de a atrage piţi-turişti la Sibiu.

Denumirea de "Podul Minciunilor" vine, de fapt, de la o denumire complet lipsită de conotaţii legendare: "Liegenbrucke", sau "Podul Culcat", adică aşezat, aşa fără piloni de susţinere. Care, probabil prin gura vreunui hâtru al locului, aşa cum spuneam eu în 2007 că Sibiul e "capitală cortorară" în loc de "culturală", a ajuns la "Lügenbrücke", Podul Minciunilor. E o variantă, zic eu, mai umană decât cea măcelărească, folosită de amârâţii din presă sau turism online.

Ultima oră. Am citit şi pe facebook legendele astea, la o poză cu Podul Minciunilor... Deci nu a trecut...






comentarii
2 comentarii

Te cam lalai si plictisesti cititorii...
01.02.2020 21:15
Am auzit si urmatoarea explicatie: Sibiul avea multi militari (in termen) si multe servitoare venite de la tara.
Joia erau intalniri intre servitoare si militari care promiteau sa se casatoreasca dupa eliberare dar nu mai dadeau prin Sibiu dupa eliberare. Fetele ramaneau cu promisiunea mincinoasa.
05.02.2020 12:49
Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia