Tribuna
Sibiul era picant (şi) altădată
Evenimente de ridicat sprancenele Sibiului (I)
Alexandra CHEŞCU
2464 vizualizari
Evenimente de ridicat sprancenele Sibiului (I)

Multe (importante sau mărunte) evenimente i-a fost dat acestui oraş să trăiască. Unele fericite, altele aducătoare de necazuri, trăznetele, incendiile, bolile şi războaiele fiind doar câteva dintre ele. O parte dintre întâmplări, însă, ar putea fi considerate de noi, cei de astăzi, cel puţin intrigante. Poate din cauză că nu ne putem imagina de ce s-ar interzice chirurgia într-un oraş angrenat în conflicte militare sau ce poate aduce rău un dans simplu, precum valsul. Toate acestea au existat şi s-au întâmplat. În Sibiul nostru de-a lungul timpului. Unele mai interesante decât altele, unele mai absurde decât altele, după cum ne-a fost dat să aflăm din "Cronica oraşului Sibiu" a lui Emil Sigerus.

Luxul INTERZIS!

Probabil că una dintre problemele "spinoase" ale societăţii sibiene a fost de-a lungul mai multor secole luxul. Altfel nu s-ar putea explica decizia magistratului oraşului de     a-l interzice sau măcar de a încerca s[-l tempereze. Prima dintre aceste hotărâri categorice a fost odat[ în anul 1547, când magistratul oraşului înfierează luxul în cazul nunţilor, pentru ca după vreo sută şi ceva de ani, la 18 octombrie 1676, fetelor să le fie confiscat cilindrul de catifea neagră (Borten), în faţa porţii bisericii, dacă acesta depăşea norma de înălţime. Nu se ştie câte fete au rămas fără podoabă, cert este, însă, faptul că un Borten prea înalt era "pedepsit" şi în 2 aprilie 1679, când magistratul ordonă să se aşeze foarfece la uşile bisericii, pentru a pune la respect trufia femeilor şi tinerelor. Legi care au încercat să ţină în frâu frivolitatea sibienilor în materie de nunţi şi vestimentaţie au tot fost date de-a lungul timpului de către conducerea oraşului, unele dintre acestea făcându-şi loc în documente în anii1689, 1696, la 20 decembrie 1700, pentru ca în 1752, prin noul regulament vestimentar, locuitorii oraşului să fie împărţiţi în nouă clase. Nu se ştie de care...

NU alcoolului şi tutunului

Luxul care aducea, probabil, supărare lui Dumnezeu nu este singurul care a fost pedepsit, pentru că la fel de supărătoare au fost, în opinia magistratului oraşului, şi alcoolul dimpreună cu beţiile aferente, fumatul declanşator de incendii, chefurile şi chefliii, pe care a decis la un moment dat să le interzică. Prima dintre interdicţii îi are în vedere pe membrii breslelor, cărora le sunt interzise în  26 decembrie 1700 "întâlnirile şi beţiile excesive". Şi asta nu e tot, pentru că deşi la 2 aprilie 1712 Împăratul Carol al IV-lea acordă oraşului un privilegiu pentru construirea unei fabrici de bere orăşeneşti, care va fi pusă în funcţiune după doar 5 ani, în ianuarie 1717, la 22 iulie 1722 magistratul decide ca servirea băuturilor alcoolice şi muzica în cârciumi să fie interzise după ora stingerii. Dar acestea nu sunt singurele restricţii de acest gen, pentru că pe 1 aprilie 1723 este interzis fumatul în curţile ţăranilor, tot interzisă fiind şi producerea de vin ars în 13 octombrie 1723. Probabil că toţi chefliii zăboveau ceva mai mult în faţa unei căni cu bere şi după ora stingerii, pentru că, supărat pesemne de neascultarea sibienilor, magistratul hotărăşte în 1793 ca toate hanurile şi cârciumile să fie închise la miezul nopţii. Ba mai mult, în 14 iunie 1724, conducerea oraşului face cunoscut că aceia care tulbură noaptea liniştea publică vor fi expuşi în timpul zilei în "cuşca nebunilor" din Piaţa Mare. Aşa, ca să râdă toată lumea de ei. Asta nu l-a împiedicat însă pe căpitanul Zobel să organizeze pe 6 sep­tembrie 1727, noaptea, în mijlocul străzii Fleischer (actuala Mitropoliei) o petrecere zgomotoasă. El şi prietenii săi au scăpat, însă, de cuşcă, întrucât cheful s-a ^ncheiat repede din pricina mirosurilor insuportabile care ieşeau din canalele de scurgere.
Alcoolul nu a fost pe atunci singura problemă a sibienilor, pentru că din pricina pericolului mare de incendii, într-o urbe construită mai mult din lemn, fumatul se dovedea a fi un obicei păcătos de-a dreptul, nu doar nesănătos. În această ordine de idei şi pentru a preîntâmpina nenorociri care au tot lovit oraşul, magistratul a interzis mai multe secole şi decenii la rând fumatul pe străzi sau în curţile oamenilor, aşa cum s-a întâmplat în 4 februarie 1704 sau în anul 1825.   
Ciudăţenii "legislative"

Dacă pentru noi, oamenii zilelor noastre, interzicerea vestimentaţiei luxoase, a petrecerilor cu ştaif, a alcoolului şi tutunului avea o noimă în vremurile cele cu frică de Dumnezeu, pline de molime şi incendii devastatoare, mai ciudate ni s-ar putea părea alte legi şi decizii luate de conducerea oraşului de-a lungul timpului. Una dintre acestea a fost consemnată la 9 martie 1726, când chirurgilor le este interzisă practicarea profesiei. La fel de greu de înţeles fiind şi hotărârea dată în  26 aprilie 1726, când calfelor li se interzice să poarte săbii sau bâte în timpul călătoriilor. Tot ciudată este şi interzicerea ieşirii oamenilor pe stradă după ora stingerii fără a avea o lanternă de mână, din 15 octombrie 1750, sau interzicerea (din nou) a dansării valsului (Langaus), la balurile publice, hotărâre ce s-a pus în practică începând cu 23 februarie 1791.
Încorsetaţi nevoie mare au fost sibienii noştri, însă unele decizii "aspre" au fost luate şi spre binele lor. Cam aşa cum este hotărârea magistratului din 2 noiembrie 1790, care interzice, din motive de sănătate, ca la înmormântări mortul să fie sărutat sau să se culce cineva pe sicriu în timpul slujbei. Tot benefică este şi interzicerea adăpării vitelor la fântânile de pe străzi din 1797 sau trecerea prin oraş a cirezii de bivoli, interzisă în 1824. Sibienii erau lăsaţi, totuşi, să ţină bivoli în oraş, dar dacă îşi hrăneau animalele în grajd. Or fi mirosit urât?

Pentru speriat superstiţioşii

Istoria "măruntă" mai mult decât bogată a Sibiului nu a consemnat doar inundaţii, războaie şi izbucniri neîncetate de ciumă, ci şi câteva fenomene astronomice, dar şi naturale puţin mai neobişnuite care, cu siguranţă, i-au pus pe jar pe oamenii vremurilor în care ele s-au produs. Nu este greu să ne imaginăm ce-o fi fost în mintea şi în sufletul sibienilor în 5 decembrie 1618, dată la care o cometă mare şi-a făcut apariţia pe cerul oraşului. "Făptura" strălucitoare nu şi-a fluturat coada prin faţa oamenilor acestor locuri doar în secolul al XVII-lea, ci şi mai târziu, la 7 martie 1742 şi apoi în 10 ianuarie 1743. Şi ciudata stea "umblătoare" nu a fost singura care i-a ţinut pe sibieni cu ochii pironiţi pe cer, ci şi cele două curcubee care  s-au văzut simultan pe cerul zilei de 20 ianuarie 1654, sau eclipsa de soare produsă în acelaşi an, pe 12 august şi frumoasa auroră boreală (?) care a zăbovit preţ de câteva ore pe bolta cerească în octombrie 1870. Interesantă pentru noi este şi prezicerea medicului sibian Israel Huebner, care în 1666 "decide" că lumea se va sfârşi în acel an, două decenii mai târziu, la 24 ianuarie 1685, între 8 şi 9 seara, pe cer făcându-şi apariţia trei "luni" (?).
O fi fost Marte şi Venus...




comentarii
3 comentarii

Peste ani si altii se vor mira despre legile noastre de azi.
Ioan B.
09.08.2013 06:56
Georg
09.08.2013 11:45
Georg
09.08.2013 11:46
Din aceeasi categorie
Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Comunicat Carmangeria Imperial final
Licitatie publica

accentmedia