Tribuna
PNL
Despre cum să sabotezi un referendum nefăcând nimic şi apoi să te dai erou
Dumitru CHISELIŢĂ
2508 vizualizari
Faza e cam aşa: s-a vrut referendum pentru o definire mai clară a CONCEPTULUI de familie. Un demers dealtfel democratic, atâta vreme cât iniţiatorii nu au înfundat instant puşcăria, cu tot cu simpatizanţi, ori „organismele internaţionale” nu ne-au tras un ultimatum pentru a NU organiza aşa ceva, că altfel ne bombardează ca pe sârbi în 1999, ca să ne mai rărească. Partea anti-referendum a sărit cu gura şi cu ura, deci în loc să liniştească spiritele, mai mult le-a inflamat. Am aflat astfel că cel mai mare blestem pe capul omenirii au fost, sunt şi vor fi heterosexualii care se combină în familii „tradiţionale” doar pentru a avea unde ajunge acasă când se face muci la cârciumă, a avea nevastă pe care să o bată o dată la 30 de secunde, a face copii pe care să-i abandoneze ori îndoctrineze religios, a vota cu ALDE şi PSD, nu cu Barna sau Cioloş, că aşa le zice popa la predică şi, mai ales şi mai ales, fac referendumuri. Dar câte nu am aflat, de mă miram perpetuu cum de lumea asta s-a perpetuat şi a existat vorba aceea, din cele mai vechi timpuri până astăzi, prin metoda asta arhaică, ce nu a progresat nicidecum a familiei tradiţionale.

Apoi a fost anunţat referendumul. Panică pe scară. Uite la ăştia că îşi permit lucruri pe care doar noi, civicii şi „europenii” ni le permitem: să se adune, să aibă păreri şi să le şi pună în practică. Aşa am avut o campanie întreagă de implementare a derutei, a neîncrederii şi a ne-lămuririi în rândul alegătorilor, deşi totul era clar: „DA” sau „NU”. Scopul: să nu se adune suficientă lume la referendum, ca să nu iasă. Referendumul nu a „ieşit”, deşi a ieşit, iar rezultatul a fost cât se poate de clar. Curentul de opinie ordonat este că românii au dat dovadă că sunt toleranţi, că nu au rezonat cu „Referendumul urii”, că-s aşa de isteţi încât s-au prins că e o combinaţie a PSD ca să-l salveze pe Dragnea, etc, etc. Ăia care nu au făcut nimic sau au îndemnat la a nu se face nimic, se dau mari eroi, de zici că ei au câştigat Războiul din Pacific. Opiniile şi concluziile post referendum sunt la fel de reale ca omul cu cap de bou din bîlciuri. Ce a fost de fapt? Uite ce a fost


De ce nu a venit lumea la referendum?

Păi, în primul rând, pentru că românul are două mari calităţi: e comod şi fricos. Adică nu se mişcă el mai cu talent la o finală de prezidenţiale (Iohannis vs. Ponta, 2014, doar 64,1 la sută) şi vreţi să se mişte la un referendum ce are conotaţii mult mai abstracte? Păi ce, îi iese ceva din asta? Apoi, a fost frica. Adică votez cu „familia tradiţională”, ce mă fac? Dacă se află? Ce zice lumea? Dacă votez altceva în loc de asta? Dacă fac puşcărie? Dacă nu mai pot să o ard „pe dincolo”? Aşa că mai bine a stat acasă. Mai ales când s-au găsit destui şmecheraşi ai spaţiului public să-i întărească ne-convingerile. A, în plus de asta, românul e, în marea sa parte, credincios doar la recensământ, la evenimente din viaţa personală desfăşurate în incinta bisericilor ori la sărbătorile onomastice. Nu atât de credincios în a mărturisi, cât în a funcţiona pe sistemul lui „aşa să face”. Şi să nu cumva să întreprindă o acţiune pe care să şi-o şi asume...

Erorile Coaliţiei pentru Familie

Coaliţia pentru Familie are o parte din răspunderea lipsei de cvorum şi, mai ales, de informaţie. CpF a clacat în materie de imagine şi promovare a imaginii, plus că a luat-o cam prea pe repede înainte cu iniţiativa de organizare a referendumului, înainte de a avea un teren sigur pentru desfăşurarea lui. A avut susţinerea Bisericii, ceea ce este foarte bine. Dar NU a avut o campanie serioasă de lobby. Puteau fi folosite multe argumente pro-referendum decât povestea cu adopţia copiilor de către cupluri homosexuale (nu poţi adopta decât un copil abandonat de alţii, nu?) şi imagini de la parade gay-pride cu comentarii revoltătoare. Adică puteau fi folosite mai multe argumente pro-referendum decât anti-gay, anti LGBT sau cum ne-or mai cere să le spunem ca să nu ne luăm amendă că am uitat vreo iniţială din denumirea oficială a comunităţii. CpF putea fi convingătoare, dacă nu dădea impresia că se grăbeşte şi dacă se ocupa, cumva, de imaginea ei şi a mesajului transmis. Aşa, s-a lăsat în voia sorţii, înjurată, porcăită, neatentă, ignorată. Şi-a subestimat adversarii şi, mai ales, nu a ţinut aproape de ei pentru a îi contracara.
O altă FOARTE MARE eroare a Coaliţiei a fost semnarea acelor protocoale de colaborare cu partidele politice. Deja la faza asta s-a cam murdărit pe mâini şi le-a oferit pe tavă adversarilor destule argumente gen „referendumul lui Dragnea”

Campania de dezinformare a boicot-iştilor

Da, prin diverse mijloace specifice, Referendumul a pornit. Era clar că, dacă se desfăşura în mod normal, fără strâmbe şi apeluri disperate ale intelectualilor mult prea vehemenţi pentru a nu fi suspectaţi de „avantaje personale” via prestaţiile lor, ar fi fost şi validat cu voturi dincolo de orice îndoială. Deci exista doar o singură armă: aceea de a avea, garantat, absenteism la vot. „Trebuie boicotat pentru a nu pica în capcana întinsă de Dragnea care vrea să facă din acest referendum marele lui succes”.(Ioana Ene Dogioiu, senior editor), „Inutil, costisitor, contrar drepturilor omului (...) consfinţeşte alianţa dintre PSD şi biserică” (Mircea Cărtărescu, scriitor); „Nu merg la referendum pentru că nu sunt orb..” (Tudor Chirilă, actor şi solist vocal); „Cei care merg la Referendum fac rău României (...) pentru că votează de fapt întărirea lui Dragnea” (Dan Alexe, scriitor). În fine tot felul de capete luminate de actori, scriitori, în fine intelectuali care ne spun că dacă punem ştampila la referendum o facem din cauza „instinctelor gregare si a fricii”, şi pentru că am fi o masă de manevră menită „să oprească drumul spre modernitate al României”. Dacă am fost la referendum precis am participat şi am girat „cea mai amplă manifestare antieuropeană de la mijlocul anilor '90 până astăzi”. Aşa au spus ei, intelectualii, într-o scrisoare imediat preluată de presă pentru că era vorba de ei, intelectualii. Deci, BOICOT!

Afli astfel, din cele mai bine împrăştiate surse, de la USR la cei mai anonimi postaci, că referendumul nu este despre definirea familiei ci despre altceva. Că întrebarea nu e clară. Că dacă spui „da” atunci spui „da” la orice modificări legislative (Oana Pellea, genial!). Că referendumul este ca să scape Dragnea de puşcărie. Că e făcut de ziua lui Putin, deci e ceva. Că e pentru modificarea legilor justiţiei. Că e inutil deoarece scrie în Codul Familiei (care nu există, dar Cioloş nu ştia de fază) clar ce şi cum. Că de banii cheltuiţi pe referendumul ăsta (nu altele, ca de exemplu hashtag fărăpenali al USR) sumă care ajunsese deja la peste 160 de milioane, se puteau construi WC-uri în şcoli sau 300 de şcoli cu budă cu tot, autostrăzi, spitale nu catedrale, tratamente, vagoane cu internet, un pod, (USR, iar genial) în fine, orice, numai să nu fi fost referendum.
Suficiente argumente pentru a-i determina pe unii mai suspicioşi, mai contaminaţi de sindromul „Dragnea în toate”, mai ostili Bisericii, sau doar mai snobi (dacă spune Poetul sau Actorul sau Civicul să stau acasă păi ce, eu-s prost?) ori direct fricoşi, să o ardă cu boicotul şi să stea acasă.
În plus, ca să se asigure că boicoţii, aceşti eroi ai laşităţii, vor sta acasă pe bune, a mai început o campanie, preventivă, de alte strâmbe: Referendumul va fi mânărit. Ştiau că va fi mânărit încă înainte de a începe, mai ales USR-ul, care şi-a tras şi nişte observatori vigilenţi. A, a mai fost şi un film al celor de la Papaya, care oricum l-ai derula, tot instigare la ură este, şi „sfaturile” la boicot ale lui Coca Cola şi KFC, asta aşa, ca să se vadă că Vestul e cu ochii pe noi.

Victoria celor care nu au făcut nimic

Referendumul nu a ieşit. Prilej de bucurie pentru toţi cei care au stat de o parte şi care, acum, se dau mari scule de eroi de zici că au luat Cupa şi Campionatul. Prin facerea lor de nimic, au salvat România de spectrul inchiziţiei, de trimiterea în Evul Mediu, în Rusia, noi rămânând „europeni” şi dând dovadă de toleranţă, deşi ortodocşii şi propagandiştii heterosexuali şi mai ales Dragnea şi PSD, ne îndemnau la ură. Toţi boicotiştii sunt mândri. Toţi o ard în miştouri la adresa participanţilor la Referendum, a credinţei, a bisericii, asta aşa ca dovadă că ei nu au fost cu „referendumul urii”. Toţi se bucură, rânjind nu atât că au câştigat LGBT-iştii cât că şi-au luat-o în gură ceilalţi. C-aşa-i românul. Am ajuns, eu, să-l respect pe Remus Cernea care, deşi diametral opus ca idei despre lume mie, îndemna oamenii să voteze NU la referendum. Măcar prin „Nu”-ul acela făceau ceva onorabil. USR a petrecut ca la tăiatul moţului când referendumul nu a fost validat, intelectualii de serviciu au dat pe spate şi ei, ca Stelian Tănase. „La anunţarea rezultatului, m-am simţit din nou în ţara mea, România, aşa cum nu mă mai simt de ceva timp. Majoritatea tăcută, dispreţuită, ignorată, cea care nu se răţoieste pe platourile tv în prima-time, cea care pierde vremea pe fb, cea care nu animă adunările populare, ei bine, nu s-a dus la urne să răspundă unei întrebări perfide şi inepte. A întors spatele zeilor zilei şi a refuzat întoarcerea în trecut.
Sabotajul a reuşit, felicitări câştigătorilor, nici nu s-a mai văzut de la atâtea fumigene că rezultatul la referendum a fost cu DA aproape pe linie. Ce contează. A fost victoria celor care au stat degeaba. Felicitări. Vorba Părintelui Necula: „Neam boicotat, nu o dată, de-a lungul istoriei, am ajuns performanţa teribilă de a ne boicota de noi înşine, de propria natură şi naturaleţe. Crucile din cimitire vor spune, cândva, arheologilor viitorului că şi în acest Neam au trăit familii. Dacă nu ne-om boicota cimitirele, transformându-le grabnic în autostrăzi”. Atât.

 





comentarii
2 comentarii

Sunt mult mai multe motivele pentru care unii (multi) nu s-au prezentat la referendum! Eu,vazand ca in urma ref. din 2009 ,desi valid,nu s-a intreprins nimic pt. punerea lui in aplicare am considerat ca n-are rost sa-mi fac ”sange rau”.Cand citeam articolul pe la jumatatea lui m-am gandit ca parca e scris in apararea ”colegului ” d-voastra Necula.Sfarsitul articolului mi-a comfirmat!
Realist!
15.10.2018 09:56
Stimate autor al articolului, eu nu mai merg la nici un fel de scrutine de cand am constatat ca un membru al familiei mele, decedat de 18 ani, insista sa ramana pe liste ca votant activ. Adica sa faca pragul acela de care se ia, pe buna dreptate, toata lumea. Pai, v-as ruga sa faceti dvs. un exercitiu de imaginatie (nu de imagine cum ne invata mult iubitii conducatori ai patriei): oare cum stam daca fiecare familie, mai mult sau mai putin traditionala, are cumva cate un astfel de membru pe listele de votanti. Sau, nu chiar fiecare familie, ci doar una din doua. Sau chiar si una din trei.
Decizia mea, stimate domn, de a nu mai participa la scrutine, este una luata de mine, nu de altii si e justificata de un imens dezgust.
Si mi-as dori sa vad macar jurnalisti care sa aiba o viziune mai larga asupra problemei. De oameni cu viziuni inguste avem parte zi de zi, in politica si nu numai.
Ana D.
23.10.2018 14:06
Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia