Tribuna
De la cum a căzut un guvern-ordonanţă, la cum e cu noi, presa
Dumitru CHISELIŢĂ
625 vizualizari
De la cum a căzut un guvern-ordonanţă, la cum e cu noi, presa
A căzut Guvernul Orban. Ei şi, veţi spune. Ei şi, voi spune şi eu. E tot aia. Cum a fost pus, aşa a căzut. Nu sunt bugetar de gaşcă politică, să-mi tremure chiloţii că vai, au picat ai mei şi vin cei care nu-s ai mei care îmi vor oferi cu generozitate şi recunoştinţă, mulţumiri şi o a treia cizmă, cea care-mi va da şutul în fund, că aşa e la partid, urci cu ei pe după gât şi pici cu ei de gât.

 

 

Nu-s nici din categoria naivilor care au impresia că ăla din pozele electorale îmi zâmbeşte numai mie şi că e frumos în realitate pe cât e de frumos băgat prin filtre foto. Nu-s nici măcar din categoria şme­cherilor care mimează că ţin cu un partid doar-doar le pică ceva, cândva. În fine, mi se rupe-n 14 de ei. Nu m-au ajutat cu nimic şi nu-i voi ajuta cu nimic din convingere sau de drag sau de dragul convingerii.

 

Guvernul a căzut. Aşa, şi?

(Avem altul, la fel)

 

Deci a căzut Guvernul Orban. Mare pagubă. Oricum ştia până şi el asta, altfel nu ar fi pus democraţia pe targă cu ordo­nanţele alea multe şi hotărârile (de guvern) şi mai multe, aşa, noaptea, ca oamenii cinstiţi, că (virgulă) "ca hoţii" erau doar ceilalţi. Conform citatului motivaţional popular "no acu', ori se c***a calul, ori se rupe hamul". Dar le-a mers. Ce tot atâta discuţii, consultaţii, analize, comisii, foaie verde? Păi dacă am hotărât însuşi noi, Guvernul, atunci dăm o hotărâre. Dacă ordonăm, că de-aia ne-a votat poporul (a, nu ne-a votat poporul... Ş'apăi), atunci emitem ordonanţe.

 

Vorba lui Cristache (Ionuţ) de la TVR: "Dacă Guvernul PSD dădea 24 de OUG într-o singură zi, în Parlamentul European deja se pregătea o rezoluţie împotriva României, Timmermans era deja aterizat la Bucureşti, în drum spre Palatul Victoria, de mână cu ambasadorii SUA, Marii
Britanie şi Suediei, iar în faţa Guvernului găştile #rezist puneau de-o baricadă!". Ce e drept, Cristache şi-a câştigat, ca şi mine, reputaţia de "ciumă roşie", doar pentru că nu s-a încolonat la pupat în fund hashtagismul, ca orice jurnalist serios.

 

Oricum, miercuri a fost o zi demenţială. A plouat, a burniţat, apoi a nins, apoi nimic. Cum m-am apucat de mâncat cei doi covrigi pe post de "iau masa în oraş", au năpădit mesajele şi telefoanele. Care au încetat exact când am încetat şi eu să mănânc (în oraş). (Apropo, nu păţiţi şi voi aşa? Exact când NU e cazul, când eşti la mijlocul unui gest, când eşti la punctul culminant  al unui ceva, când, exact când NU trebuie să te frece telefonul ăla la cap, atunci, bingbing, bongbong, ringtone, ringtone repetat? Ba da.). Apoi am ajuns la lucru şi am văzut lista, pardon măţăraia aia de la Guvern numită cât se poate de inspirat şi atractiv "INFORMAŢIE DE PRESĂ privind proiectele de acte normative adoptate sau de care guvernul a luat act în cadrul şedinţei din 4 februarie". Titlul parcă e inten­ţionat pus să nu te atingi de documentul acela. E ca şi când ar fi pus "Nu atingeţi stâlpii, nici firele, chiar căzute la pământ!". Dar noi, obraznici din fire, am zis, ca de obicei, "ia să vedem". Şi am văzut.

 

Ce e cu ordonanţele

 

Ordonanţele sunt în număr de 25 şi se referă la probleme arzătoare pentru România şi bunăstarea românilor, ca: statutul poliţiştilor din penitenciare; un program-pilot privind acordarea unui "suport alimentar" (vai, "suport". Adică "ceea ce susţine sau sprijină un obiect", conform DEX, dar aşa cum ne turcizam sub fanarioţi, aşa ne americanizăm acuma cu "support" pe post de "sprijin") elevilor şi preşcolarilor din 150 de "unităţi de învăţământ preuniversitar de stat". "Suportul" alimentar constă dintr-un pachet alimentar (chiar? Credeam că, virgulă, constă dintr-un pachet all-inclusive) sau o masă caldă pe zi, cu valoarea de 10lei/beneficiar. În preţ se include TVA-ul, preţul produselor, cheltuielile de transport, de distribuţie şi de depozitare a acestora. Aşa că mai rămân bani de apă fiartă cu coji de pâine în ea.

Să continuăm. Mai avem ordonanţe care reglează problema pensiilor minerilor, cea numită "pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate" - e AIA cu sănătatea, chiar dacă are un nume din care înţelegi orice sau nu înţelegi nimic. Una cu ANAF, cinci cu fondurile europene, una bagă gaz unde se mai face foc cu lemne, două sunt cu recensământ, unul agricol, altul de oameni, o "Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguver­namentale la care România este parte, precum şi pentru aprobarea plăţii cotizaţiei anuale în vederea participării Institutului Naţional de Statistică în calitate de asociat în cadrul Comitetului de Statistică şi Guvernanţă în Statistică al OCDE" (traduceţi voi, eu nu am chef acum, deja mă doare capul), una despre folosirea mobilsmart­fonului în timp ce conduci orice, de la beamveu la TeAFeu,  una cu "privind modificarea şi completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, precum şi unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor parlamentare anticipate" (citiţi doar ultimele cuvinte că despre asta e vorba, despre accederea la ciolan a celor care nu au beneficiat).

Şi mai avem ordonanţe cu şi despre Poliţia Judiciară, cu şi despre stocurile de urgenţă medicală, despre carantină, despre ajutoare de stat de salvare (ce-or fi alea?), cu Legea Petrolului, cu RAPPS, cu "acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice", cu apărare, cu transportul naval, cu drumuri, cu etc.

Oricum cea mai dragă din tot baxul, vracul, ăla mare de acte normative guverna­mentale mi se pare asta: "Informare referitoare la ordonanţele emise în temeiul Legii nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe". Gata, m-am luminat. Pot da admitere la şcoala de miniştri, ce mai... Dar de unde găsiţi, totuşi, titluri aşa de inspirate?

Dar tot nu mi-e clar ce ardea aşa de au spart conducta aia cu acte normative. Da, ştiau că-s pe făraş, OK, dar, în afară de
a-şi pune la CV ceva electoral cu "uite cât am muncit", nu văd altă explicaţie. Plus că, informaţie de ultimă oră care când o veţi citi e fumată cu filtru şi pachet cu tot, Guvernul Orban a fost schimbat cu alt Guvern Orban, asta ca să se declanşeze "nu se mai poate-anticipate", pentru că e foame dă bani, bă-eţi.

 

Cum se moare exclusiv

de gripă (sau nu)

 

Citesc acum că "O femeie de 38 de ani din Sibiu, nevaccinată, a murit din cauza gripei" (HotNews). Iată o mostră de strâmbe de calitatea "under 3 lulele". Sau penibilă.

Deci avem aici un eveniment trist si tragic. O FEMEIE A MURIT. Dumnezeu să o odihnească!.

Dar ce face presa cu ea? O foloseşte. Că aşa a învăţat habar nu am unde, că în facultă ne spunea că să fim corecţi, neimplicaţi, decenţi şi alea-alea. În primul rând, cine a scris ştirea să se decidă de unde e femeia. E din Sibiu sau e din
Vurpăr? Că în titlu e Sibiu şi în text e Vurpăr. Şi Vurpăr nu e Sibiu iar Sibiul nu e Vurpăr. A, dar vai, Vurpăr nu înseamnă nimic pe plan naţional, pe când Sibiu da, iar ştirea trebuie să aibă "reach", nu? Că de aia scriem pentru reach. Dacă ai reach mare, orice cacamaca e ceva fenomenal. Dar să revenim. Mai apoi aflăm că femeia "a murit din cauza gripei", citându-se Direcţia de Sănătate Publică Sibiu, care mai spune şi că era "nevaccinată" şi cu alte afecţiuni medicale. APOI, ni se mai spune, aproape cu plăcere, că persoana decedată "suferea de obezitate, cardiopatie cu hipertensiune arterială şi bronhopneumopatie" - (BPOC adică). Dar a murit exclusiv din cauza gripei, nu? Din câte ştiu, (şi dacă nu am dreptate, DSP mă poate contrazice) nu se prea moare "din cauza gripei" în mod exclusiv, ci doar când gripa vine "peste" alte afecţiuni, mai ales cronice. În cazul menţionat aici, victima suferea de o listă întreagă de afecţiuni nevaccinabile ca sa mai ffie nevoie să adaugi că era "nevaccinată" de parcă asta ar fi fost cauza principală a decesului. Înţeleg că propaganda e propagandă, dar nici chiar aşa...

Asta îmi aminteşte de perioada gripei porcine, când toţi scriau doar despre numărul de îmbolnăviri, de parcă nu se mai vindeca nimeni după aia.  A, apropo, prima victimă a gripei din 2020, un bărbat din Argeş, era VACCINAT antigripal, asta "conform fişei de deces". Adică a murit liniştit, de gripă, că era vaccinat împotriva gripei.

Cum a evoluat, de-aiurea, presa

 

Apropo de presă, chiar nu mai înţeleg cum a "evoluat" în ultima vreme, de a ajuns să conţină o cantitate impresionantă de bulls****t. Să dăm vina pe "era post-adevăr"? Sau pe faptul că oricine îşi face un cont moca pe o platformă-gazdă, dă cu păreri şi trage o poză cu smartfonul, e
mare jurnalist? Chiar citabil şi preluabil de o presă aşa de însetată de "să pună ceva nou" încât toate ştirile seamănă una cu alta, adică ce citeşti acolo citeşti şi dincolo şi dacă sapi mai mult, vezi că e acelaşi lucru peste tot.

Deci, cu jurnalismul s-a ajuns
ca şi cu fotografia. Pe vremuri,
era o artă şi era o muncă. Nu o făcea oricine. Aveai nevoie de scule, de inspiraţie, de răbdare. Acum, la fel cum oricine poate trânti un selfie sau o panoramică din smartfon, la fel poate trânti un "articol", o blogăreală, o orice. Cod deontologic? Hai sictir!
"Sunt liber să scriu cum vreau!" Credibilitate? Pe scara ta doar, sau atunci când te mai "ataşează" unii unei cauze gen "vrem
spitale" sau "rezist" sau ce-o
mai fi în trend, când dintr-o dată răbufneşte în presa "cu nume" (şi cu sponsori) super-informaţia că "un cunoscut blogger/ o cunoscută bloggeriţă" a zis ce a zis.
Şi ce a zis este dreptatea întruchipată şi adevărul absolut.

Oare câţi din jurnaliştii, chiar cu nume, respectă numitul Cod Deontologic, pe numele lui  "Codul deontologic unificat", adoptat de COM (Convenţia Organizaţiilor din Media) în octombrie 2009? Oare câţi cititori au habar că jurnaliştii au şi ei un cod deontologic şi că nu ar trebui să scrie doar ce vrea să audă cititoru’, că aşa pică banu la companie?

Ia să vedem.

La "Integritate" spune aşa: "Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel". (deci DE ORICE FEL, nu doar de la unii, iar pe ceilalţi îi scalzi, că-ţi plac); "Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel" (nu să promoveze cenzura, ca hashtagii şi văvedemii în perioada de aur care s-a cam dus); "Jurnalistul are dreptul la clauza de conştiinţă. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri." Adică, pe româneşte tu poţi REFUZA să scrii ceva ce îţi afectează sau aduce atingere convingerilor tale. Adică,taman pe invers de cum e acum. Tu, dacă iubeşti un partid, nu ai voie să scrii de partidul ăla sau de alt partid. Sau te laşi de meserie şi te faci, ca Moise Guran, om de partid, că şi ei au nevoie de cineva din presă, să le traducă ideile într-un limbaj mai de înţeles.. Adică, dacă, de exemplu, sunt ateu militant, conform clauzei de conştiinţă nu mă bag să scriu despre religie, că mă ia ura pe dinainte şi bat câmpii. Sau mă bag, dar mă căznesc să fiu obiectiv. Sau alte şi alte exemple. De care majoritatea actualilor "jurnalişti" de blog, pagină web sau postare de facebook nu au vagă idee.

Dar să continuăm: "Pentru a evita conflictele de interese, se recomandă ca jurnalistul să nu fie membru al vreunui partid politic". Nici simpatizant, aş spune eu. Asta e şi mai tare: "Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret". Aha, bine. Dar prieten? Amic?

În plus, "Jurnalistul care distorsionează intenţionat informaţia, care face acuzaţii nefondate, (...) săvârşeşte abateri profesionale de maximă
gravitate". Ei? Păi, aşa mai rămâ­nem cu 20 % din presa actuală.

De ce am pus astea aici? De ce "am dat din casă" (vorba vine, documentul din care am citat e cât se poate de public). Pentru ca să vedeţi şi voi, cititorii, cum trebuie să fie un jurnalist. Aşa veţi vedea şi cine e jurnalist sau doar un biet "influencer", un textier în slujba altora, un agent de publicitate la un produs sau o ceată ce vrea putere şi imagine, sau la nevoie un instigator şi un calomniator. E clar? Gata, că m-am enervat...

Am pozat, pentru paginile acestea, doar o parte din cărţile ce ne erau "oferite" (şi din care am păstrat), în facultate, ca lectură şi ca suport (suplimentar) de curs. Poate prind şi neo-jurnaliştii ăştia ceva din ele, dacă se apucă de citit pe tema asta. 

 

La final, îi mulţumesc lui Petre M. Iancu pentru comentariul extrem de documentat şi de obiectiv la materialul "România, acest Ditrău mai mare sau despre ultranaţio­nalismul local".

 

Foto: gov.ro, presidency.ro, Dumitru CHISELIŢĂ

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia